Personaje: Niţă Hapsânescu, senator al unui partid politic majoritar – 52 ani;
Ghiţă Lăcomoiu, coleg de partid cu Niţă, deputat - 43 ani;
Florica Hapsânescu, consoarta lui Niţă, casnică - 40 de ani;
Steluţa Lăcomoiu, consoarta lui Ghiţă şi prietenă cu Florica, 44 ani, casnică;
Csaba Korhazy, deputat al unui partid minoritar, 47 ani;
Alte personaje printre care: un cerşetor, câţiva parlamentari ai opoziţiei, etc. care vor apărea pe parcursul acţiunii

(În România zilelor noastre.)

ACTUL I
( o vilă somptuoasă cu trei etaje, cu foarte multe camere, mobilate corespunzător. Totul dă senzaţia de nou, scump, luxos. Vila are terasă cu privire spre public. De-o parte şi de alta a terasei se întinde o piscină. Sub terasă este un garaj mare. În faţa garajului stă o limuzină de lux de culoare roşie, nou-nouţă. Pe terasă sunt nişte mese din lemn împletit cu scaunele aferente. La una dintre mese la o cafeluţă bârfesc Steluţa Lăcomoiu şi Florica Hapsânescu.

Scena 1.
Steluţa, Florica

Steluţa ( reluând o discuţie începută): Şi cum îţi spuneam mă înfurii odată pe mototolul de bărbatu-mi-o şi-l cert zdravăn zicându-i: Da' bine măi Ghiţă tu stai toată ziua la Parlament, te lăfăi în huzur şi bine şi pe mine mă laşi să te aştept ca o proastă seara. Şi când te întorci acasă vii tot cu servieta goală, nu-mi aduci nici măcar o bijuterie. Se poate? (se opreşte din povestit că o servitoare vine cu o tăviţă cu două ceşti de cafea şi un ibric, lasă tava pe masă şi se retrage discret). Aşa... unde am rămas?(stă o clipă şi se gândeşte) A, da. I-am reproşat soţului meu că mă neglijează, că n-are pic de afecţiune pentru mine... (se opreşte ia cafeaua şi o soarbe cu zgomot)
Florica:( făcând acelaşi gest) Şi ce s-a întâmplat? (curioasă) Ce a zis soţul tău?
Steluţa: La început s-a enervat. "că de ce-l iau la rost, că de ce una, că de ce alta?" A început să-mi spună pe un ton de reproş că el duce tot greul în parlament, că habar n-am câtă treabă are el la tribună cu toţi ticăloşii şi nesimţiţii lui colegi care-i bagă beţe în roate şi sula în coaste şi câte şi mai câte... De parcă pe mine m-ar interesa bazaconiile astea.
Florica ( se foieşte pe scaun, nerăbdătoare să audă mai departe) Şi tu ce–ai zis?
Steluţa: E! Am făcut pe supărata şi îmbufnata şi am început să plâng. De fapt mă făceam că plâng. Şi el când a văzut una ca asta s-a calmat, a venit la mine împăciuitor, şi şi-a cerut iertare că a ridicat vocea la mine. Dar eu nu şi nu. O ţineam pe-a mea. Făceam tot pe bosumflata. Cu ochii închişi mimam o suferinţă. Atunci el, ca să mă îmbuneze, mi-a spus aşa: "dragă ca să te împac îţi fac un cadou la următoarea sesiune parlamentară care se apropie" şi se uita la mine cam încurcat neştiind ce să mai zică. Văzând că nu reacţionez şi că nu răspund îmbrăţişărilor sale, mi-a spus iar: " Draga mea, ce cadou vrei să-ţi fac? Ştii că pot să-ţi ofer orice, doar sunt parlamentar!" Eu tac în continuare. L-am lăsat pe Ghiţă al meu să se perpelească şi numai ce aud că-mi spune: Auzi, Steluţo? Uite la ce m-am gândit! Am văzut cum prietena unui coleg de-al meu, senator, conducea o elegantă limuzină de lux. Vrei să ai şi tu o asemenea maşinuţă? (Stela se opreşte din povestit să mai soarbă din cafea, şi apoi, privind în curtea casei, continuă) Eu, Florico, sinceră să fiu, când am aflat că dragul meu soţior vrea să-mi dăruiască o limuzină n-am mai putut ţine în mine supărarea şi am acceptat imediat. L-am îmbrăţişat şi l-am sărutat cu foc. I-am zis că vreau să am şi eu o asemenea maşină şi IAT-O! (arată cu satisfacţie în direcţia unde e limuzina). Roşie, frumoasă, încăpătoare...(Florica scoate un strigăt de admiraţie) Ştii -contină Steluţa – că la mine îmi place frumosul... (se opreşte savurând din priviri limuzina).
Florica ( admirativ) Splendidă, superbă ... minunată. (cu gândul pierdut) Ce mi-ar place să am şi eu una la fel...
Steluţa (sfătuitoare): Păi...insistă şi tu pe lângă soţul tău, doar e parlamentar şi el, şi spune-i că o soţie de senator nu mai poate să circule cu un Ford Mondeo depăşit, din anul 2002, mai ales când iată soţii noştri sunt acum la putere...Spune-i că doreşti de ziua ta o limuzină de lux drept cadou. Dacă vezi că ezită, că nu vrea, apelează la trucurile clasice; joacă teatru, fii isterică, mimează o durere la inimă, plângi, leşină... fă orice pentru a-l convinge, pentru a-l impresiona. Ţine-te de capul lui până cedează. Pentru el, ca parlamentar, ar fi un chilipir. Câteva zeci de mii de dolari acolo, ce-s? Un fleac. Se împrumută cu bani de la bănci, şi apoi trage bancherii în piept. Având imunitate parlamentară bancile fluieră a pagubă. (apoi cu mândrie): Aşa a procedat şi soţul meu...
Florica ( neconvinsă) Ştiu eu ce să zic...? Acum trei luni mi-a dăruit o vilă superbă la Snagov, cu ocazia celor 10 ani de căsătorie. Nu pot să abuzez iar de generozitatea lui...
Steluţa: Generozitate, zici? Ţi-e teamă să-i mai ceri un obiect care-ţi este strict necesar (accentuează) o maşină, de pildă?
Florica (ezitând): Mda...mă gândesc că totuşi cheltuie o groază de bani şi...
Steluţa: Da' naivă poţi fi, Florico! Păi soţul tău a aruncat cu bani în dreapta şi în stânga în prostie pe la cazinouri... pesemne nu ţi-a zis cum a cheltuit vreo 20.000 dolari, pe curve...
Florica (face ochii mari, îngrozită) Ce curve...? Ce dolari...? Ce cazinouri...?
Steluţa: Stai că-ţi povestesc, ca să vezi şi tu cât de prostuţă poţi fi uneori. Soţul meu mi-a povestit că aflându-se în delegaţie în Grecia, cu vreo 14 parlamentari, printre care şi soţul tău, s-au cazat la un hotel ultramodern. În barul hotelului femei tinere, frumoase, elegante. Cum petreceau ei ce s-au gândit? Hai să mergem şi la cazinou. Ajunşi acolo au jucat poker, au jucat la ruletă, black jack etc. Aruncau cu banii în neştire. Acum fie vorba între noi, nu erau banii lor, ci banii statului, bani publici, dar ce contează când se merge în străinătate în interesul ţării. Aşa... şi cum petreceau ei, nişte tipe trăsnet se apropie de masa lor chicotind. De bărbatul tău s-a lipit o "meduză" brunetă, cu picioare lungi - aşa i-a zis Ghiţulică la fufa aia- şi i s-a aşezat pe genunchi (Florica face ochii mari, clătinând din cap) şi-l pipăie, şi-l sărută. Şi iar îl pipăie şi iar îl sărută... (se opeşte brusc din povestit). Mai departe nu mai ştiu căci Ghiţă nu a vrut să-mi spună.
(o priveşte cu falsă compătimire pe Florica)
Florica (afectată) Cum, Niţucu al meu să-mi facă una ca asta? Cu o curvă grecoaică? Cu o nespălată... Nu-mi vine să cred. Nu se poate! Înţelegeam dacă se încurca cu o româncă. Ştiam cine e, ce hram poartă, dar aşa... (se înfurie)
Steluţa (întărâtând-o): Tocmai de aia trebuie să joci murdar şi dur. Să-l convingi să-ţi cumpere limuzina dacă nu vrea să aibă mereu scandal şi scârbă... cu tine(se uită fix la Florica) Am dreptate?
Florica (întărâtată la culme) Voi juca dur, voi juca murdar. Ce crede el că o vilă la Snagov şi un colier cu perle Swarowski mă mulţumesc, în timp ce el se lăfăie cu curvele? Las' că-i arăt eu lui grecoaice, când s-o întoarce de la muncă. (se uită nervoasă la ceas şi apoi se ridică moale de pe scaun) Mulţumesc dragă de tot. Ţinem legătura. Hai pa. (pleacă repede, precipitată, condusă de servitoare).
Steluţa (strigând grijuliu după ea de pe terasă) Pa, dragă. Aştept telefonul tău. Nu uita să-ţi joci rolul până la capăt dacă vrei să ai maşina nouă. Ce-s pentru el 40.000 euro? O nimica toată. Ia din banii statului şi rezolvă problema. Convinge-l să-ţi cumpere limuzină, da? ( părăseşte terasa şi intră în casă)
Florica (trece pe lângă limuzina Steluţei şi o admiră privind-o îndelung) Straşnică maşină. (cu convingere) Trebuie să am şi eu una la fel. Trebuie. (iese din cadru)

Cortina cade.

Scena 2, actul I

Incinta Palatului Parlamentului. Senatori şi deputaţi îmbrăcaţi impecabil se plimbă de colo-colo. În stânga scenei, este restaurantul parlamentului. Mulţi dintre ei se îndreaptă într-acolo. Nişte difuzoare aflate chiar lângă tavan îi cheamă pe parlamentari la lucrările şedinţelor celor două camere. Nimeni însă nu se sinchiseşte de anunţul făcut. Din dreapta scenei apar Ghiţă Lăcomoiu şi Niţă Hapsânescu care se îndreaptă agale către restaurant. Continuă discuţia avută.

Ghiţă, Niţă, apoi Csaba Korhazy şi ospătarul

Ghiţă: Mă înţelegi? Trebuia să-i fac hatârul neveste-mii. N-am avut încotro. I-am cumpărat până la urmă limuzina.
Niţă: Şi ce a zis stimata doamnă Lăcomoiu?
Ghiţă: Ce m-ai putea zice? I-am luat piuitul. S-a bucurat enorm. Astfel am scăpat pentru câteva luni de ea, de toanele ei. Îmi pot duce mai departe afacerile. Amanta mea, Felicia, a fost uşor indignată de cadoul pe care i l-am făcut soţiei. Dar am îmbunat-o, ştii că sunt în limbă după ea. Şi i-am cumpărat un superb colier din aur masiv. O bagatelă, doar. 25.000 dolari. Feliciei îi place enorm acest colier. Zice c-o să-l poarte mereu, oriunde, oricând. E şi normal, e tânără, frumoasă, vrea şi ea să se mândrească tuturor prietenelor ei de cadoul primit.
Niţă: Şi eu sunt nebun după Tamara, noua mea iubită de 22 de ani. Are nişte picioare...şi nişte sâni... să-i mânânci, nu alta. (ajung în restaurant, aleg o masă unde mănâncă o friptură Csaba Korhazy)
Ghiţă (ironic, bătându-l pe umărul stâng pe Csaba): No, Ciobi ce mai e nou prin Ungaria? (jovial) Tot fete frumoase? Csila ce mai face? Straşnică femeie ai găsit, mă. Ce i-aş face lui Csilo a ta.... Auleo. Aş zăpăci-o!
Csaba (iritat, vorbind stâlcit româneşte, punând accentul anapoda, pe prima vocală) Nu-ţi pérmit să té iei de ámanta mea.
Niţă: Ho, Ciobi, putem sta lângă tine? (se aşează).
Csabo: (plictisit) Púteţi, de ce să nu púteţi. Eu plec mindeat la şédinţă.
Ghiţă: Şi ce vrei tu să faci la (ironic) şédinţă, Ciobi baci?
Csabo: Cum ce? Să párticip la şédinţele cámerei. De aia m-au vótat alégătorii, ca să le réprezint intéresele...
Niţă: Da fraier mai eşti, mă Ciobi. În loc să tragi chiulul ca şi noi, tu vrei să strici tradiţia? Mare prost mai eşti. Ia exemplu de la noi, că suntem mai vechi în funcţie decât tine. Ne doare undeva de interesele neamului ăsta. La fel şi Ghiţă. Are dureri în cot de grija poporului de nu mai poate. (râde)
Csabo: Ba nu. Io trébe să fiu la şédinţă. Se dézbate un prógram intéresant despre mínoritatea noastră şi vreau să fiu şi io acolo, să ştiu ce se díscută şi să vótez pentru. ( se ridică şi pleacă)
Ghiţă ( dând din mână a lehamite) Dă-l dracului de bozgor. Auzi! Să participe la şedinţele din plen pentru a apăra interesele electoratului său. Un scârţar, domnule, un intrigant, un fitilist. (se enervează)
Niţă ( încercând să-l tempereze) Calmează-te Ghiţă. Pentru un ungur te enervezi tu? N-are rost. Nu încă. Păstrează-ţi muniţia pentru alţii (trage cu ochiul, apoi patetic) pentru adversarii noştri politici, pentru opoziţie...
Ghiţă (potolindu-se, dar tot indignat) Dar ne strică prestigiul, dom'le. Am sperat să fim uniţi odată ajunşi colegi. Dacă unul trage chiulul, atunci toţi să tragă chiulul. Ce e greu de înţeles? Aşa merge politica...
Niţă: Aşa e, dar vezi tu, mai sunt şi uscături...idioţi care nu înţeleg ce înseamnă să fii cu adevărat parlamentar aici şi aiurea... hai mai bine să comandăm câte o bere şi o fripturică, ce zici?
Ghiţă: Nu mi-e foame. Am mâncat azi dimineaţă la amantă. Dar o bere zău c-aş bea. Ospătar! ( strigă în direcţia bufetului) Două beri, din alea scumpe tari. (pentru sine) mama lor de bozgori (din nou către ospătar) Şi să fie rece, auzi!
Ospătarul: 'Nţeles. (pleacă)
Niţă (strigând şi el în urma ospătarului) Şi pune şi ceva muzică veselă: Nişte manele, ceva! (apoi încet, către Ghiţă)- Azi n-am chef să merg acasă. Vreau să mă duc la amantă şi să i-o trag. Uite ce i-am cumpărat. (îşi ia servieta de pe scaun, o deschide şi–i arată acestuia un inel cu briliante). M-a costat 10.000 euro. Dar face. Mă zăpăceşte femeia asta. Are nişte tehnici în ea de te bagă în boale. Meseriaşă, nu glumă. (pune inelul la loc în servietă)
Ghiţă ( gânditor) Oare ce o fi făcând la ora asta Felicia? (devine melancolic)
Niţă (glumind) Poate că şi-o pune cu altul acum. (râde) Ghiţucule, frate, nu te mai gândi întruna la ea. Mai bine spune-mi cum să scăpăm naibii de belelele noastre de neveste care ne urmăresc pas cu pas fiecare mişcare greşită şi apoi au pretenţii mari?
Ghiţă (calm) Deocamdată nu-mi fac griji cu nevastă-mea. Am potolit-o. când a văzut limuzina în curtea casei a rămas fără grai. Acum pot liniştit să mă zbenguiesc cu amanta...(ospătarul vine cu berile. La difuzor se aude muzică de petrecere)
Niţă (satisfăcut de atmosferă) asta-i viaţă. Bani, băutură, femei, distracţii. Dă-o naibii de ţară, de legi, de muncă. Noi să o ducem bine restul nu mai contează. (bea lacom din bere).
Ghiţă (bea şi el,absent, uitându-se la ceas. Se ridică precipitat). Trebuie să plec. Sunt grăbit. Mă aşteaptă o afacere babană. Cel puţin 500.000 parai îmi iese.
Niţă: Stai, măi Ghiţă. Termină-ţi de băut berea. Ies şi eu imediat. Şi eu am afacerile mele dar mai pot să aştept.
Ghiţă (aşezându-se iar) Bine, dar după ce golim berea o ştergem de aici, da?
Niţă (confirmă din cap în timp ce bea berea. În restaurant îşi fac apariţia alţi parlamentari. Ghiţă şi Niţă se ridică şi se grăbesc să iasă. Ghiţă, prinzându-l de braţ pe Niţă îi şopteşte) să ieşim repede. Au intrat aştia din opoziţie şi n-am chef să mă cert cu ei... (ies amândoi din cadru).

Scena 3
Aceeaşi doi în faţa clădirii parlamentului aşteptând şoferul pentru a le aduce maşina de serviciu din parcare. Se apropie de ei un cerşetor. Are haine peticite.
Cerşetorul: miluiţi-mă şi pe mine cu ceva bani, sunt flămând. Fie-vă milă de un biet sărac
Ghiţă şi Niţă (dispreţuitori) Pleacă stârpitură de aici. ( Ghiţă, indignat) Auzi ce tupeu la el. Să-mi ceară bani. Şi cine anume? Un trântor, un haine rupte, o haimana, un...român de rând. Hai valea (enervat) dacă nu vrei să te pocnesc drept între ochi. Eu să-ţi dau bani ţie? Jigodie!
Cerşetorul: aveţi milă de un mine. Am trei copii acasă, soţia mi-e bolnavă, eu sunt şomer... daţi-mi măcar bani de-o pâine...
Niţă: Valea, n-auzi! Ce dacă ai trei copii? Eu te-am pus să-i faci? Trântorule. Dispari.
Ghiţă (enervat şi el) Ce, eşti surd? Poate vrei să te alung cu şuturi în cur? Dispari imediat. (cerşetorul dă să plece. La câţiva metri de ei, îşi face apariţia un cameraman ce filmează prin apropiere. Niţă, pe fază, scoate 50 lei din buzunar şi i-o dă cerşetorului. Acesta face o plecăciune şi mulţumeşte. Ghiţă e contrariat de gestul făcut de Niţă)
Niţă (arătând discret spre cameraman) Ştii, pentru imagine. Să nu zică ţara că noi, aleşii ţării odată ajunşi la putere, nu ne gândim la popor! (îi face cu ochiul) Ai înţeles? Oricum recuperez banii ăştia însutit. Mai propunem o taxă, mai impozităm ceva. Găsim noi. ( îi face iar cu ochiul)
Ghiţă ( văzând cum cameramanul şi-a fixat obictivul în direcţia lui) Că bine zici. Ia stai! ( se caută şi el în buzunare) Hei, omule! ( cerşetorul se întoarce din drum) Ţine de la mine 10 lei, mai mult n-am nici eu. Sunt şi eu cu nevoi, ca şi tine. (apoi tare ca să audă şi cameramanul) Dar mi-e milă de tine, fiu al acestei ţări greu încercate. Ce-ai fost la viaţa ta, omule?
Cerşetorul (ia banii, făcând o reverenţă) Bogdaproste. Ce să fiu? Am fost inginer metalurg, domnule. Am făcut şi o facultate dar am ajuns pe drumuri, sărac, vai de capul meu. Combinatul la care lucram a fost cumpărat de un investitor străin şi m-a dat pe şomaj că nu mai avea nevoie de mine, de experienţa mea. Acum la 51 de ani nu mai vrea să mă angajeze nimeni. Am trei copii, soţia mi-e bolnavă....
Niţă (deranjat de faptul că e filmat) Da, ştim, ai mai spus o dată. Acum pleacă. (se îndreaptă grăbit spre maşină şi dă să urce în ea. Acelaşi lucru îl face şi Ghiţă, în timp ce cameramanul se îndepărtează)
Ghiţă (voios) O să apărem la ştiri deseară! Şi o să vadă întreaga ţară că noi, parlamentarii, nu suntem aroganţi şi zgârciţi cu oamenii de rând, că noi ne gândim la bunăstarea lor (râde zgomotos)
Niţă (râzând şi el): L-am păcălit! ( arătând spre cameraman) Straşnic l-am mai păcălit. (amândoi ies din cadru)

Cortina cade.

Actul II

Casa lui Niţă. O vilă imensă cu multe camere. În dreapta scenei se află un garaj deschis în care tronează imperial mercedesul senatorului. În stânga casei şi a scenei, e o piscină. Lângă piscină două şezlonguri. Niţă stă pe un şezlong având alături o măsuţă pe care stă un laptop, o sticlă de şampanie şi câteva pahare. Vine lângă el Florica, soţia lui. Din gesturi arată că e puţin agitată.

Scena 1

Florica, Niţă

Florica (privindu-l bănuitoare) Ce-ai făcut azi la serviciu?
Niţă (apatic) Mai nimic. Aceleaşi certuri cu opoziţia, aceaşi plictiseală colosală. Împreună cu Ghiţă am fost apoi la şedinţe interminabile.
Florica (începând să atace) Şi ce ai discutat cu Ghiţă?
Niţă (fără chef) Fleacuri, banalităţi.
Florica: Ştii că Ghiţă i-a dăruit nevestei lui o limuzină de lux? (se uită fix la Niţă)
Niţă: Şi ce-i cu asta?
Florica (iritată de răspunsul lui) Cum ce-i cu asta? Asta înseamnă că o iubeşte!
Niţă: Ei , aş!
Florica (dulceagă) Niţucule, tu mă iubeşti? Mă iubeşti mult?
Niţă (se ridică din şezlong iritat) Ce-ţi veni?
Florica (izbucnind) Ce-mi veni? Ticălosule. Pramatie. Adică eu stau toată ziua şi te aştept, mă ocup de tine şi tu mă întrebi ce-mi veni? De ce nu mi-ai zis că ai avut o aventură (aproape isterică) De ce?
Niţă (surprins, se bâlbâie) Ce... ce aventură? D...d... de unde ai scos-o şi pe asta?
Florica (nervoasă) Ce aventură? Negi, ai? Îţi spun eu ce aventură! O tânără focoasă, brunetă, înaltă, îţi spune ceva această descriere?
Niţă (prudent) Ce tânără? ce focoasă? ce...?
Florica (întrerupându-l tăios) Te faci că nu ştii! Canalie... las că-ţi dau eu grecoaice de-o să mă pomeneşti (intră în casă trântind cu putere uşa)
Niţă ( răsuflând uşurat, zice pentru sine) Bine că nu bănuieşte nimic. Bine că nu m-a prins. Am crezut că a aflat de relaţia mea cu Tamara. (afectuos) Cu dulcea mea Tamara (duios) Cu tandra mea Tamara... (se reculege rapid) Grecoaică? Aaa, o aventură demult uitată de mine. pesemne i-a povestit Ghiţă neveste-sii despre Grecia şi proasta de Steluţa a exagerat, ca de obicei. Nu-mi fac griji. Mă duc s-o calmez pe isterică. (intră în casă liniştit).
Florica (stă pe pat cu capul între mâini. Se face că plânge) Ah, ce mă doare inima! Simt că leşin. Ah, Niţă, mor...!
Niţă ( printre dinţi) Ei aş! (apoi se apropie de ea şi o mângâie teatral) Taci dragă. Linişteşte-te. Calmează-te. Hai să vorbim şi să lămurim această problemă.
Florica (facându-se că-şi şterge lacrimile) Ce să vorbim? Ce să lămurim? M-ai înşelat...pe mine, eu care... (se face iar că plânge) eu care ţi-am fost fidelă atâţia ani. Cum ai putut să-mi faci una ca asta?
Niţă: N-a fost nimic, dragă. Absolut nimic. Ceea ce numeşti tu aventură era doar în mintea Steluţei, că bănuiesc că ea ţi-a împuiat capul cu prostii. Hai să-ţi spun cum a fost, de fapt. (începe să inventeze o poveste) Eram într-un cazino cu mai mulţi colegi când ne făceau cu ochii nişte duduiţe. Noi,ca bărbaţi,mă înţelegi, am rezistat cât am rezistat. Apoi, fiind puţin băuţi şi femeile se dădeau la noi, unii le-au aşezat pe genunchii lor. Eu m-am ţinut tare, cât m-am ţinut. Dar una mi s-a pus pe genunchi fără să vreau. Ce m-ai puteam face? Doar nu era să fac scandal pentru o femeie, mai ales că eram şi într-o ţară străină. Am baut o bere şi gata, la miezul nopţii ne-am despărţit de grecoaice. Nu te-am înşelat cu nimeni, îţi jur.
Florica (îmbufnată) Sigur nu m-ai înşelat?
Niţă (prudent) Sigur. (apoi cu ipocrizie) Ştii că doar pe tine (ezită o clipă) te iubesc! (neconvingător) Da, te iubesc!
Florica: Dacă mă iubeşti atunci dovedeşte-mi. Şi dacă nu m-ai înşelat la fel dovedeşte-mi.
Niţă: Nu ţi-am dovedit de atâtea ori! Când ţi-am făcut cadou casa de la Snagov, ce-a fost gestul ăsta dacă nu unul de iubire? Când ţi-am cumpărat colierul din aur, nu tot iubire a fost? Când te-am luat cu mine în America, de ce te-am luat? Nu datorită faptului că te iubesc?
Florica: Dovedeşte-mi iar că mă mai iubeşti, că mai ţii la mine!
Niţă: Cum să-ţi mai dovedesc? Spune-mi!
Florica: Dacă mă iubeşti, aşa cum susţii, vreau să-mi oferi un cadou. O nimica toată. Vreau o limuzină de lux, aşa cum are snoaba de Steluţa. (îşi pune capul la pieptul lui) Un fleac pentru tine, nu-i aşa? Costă doar 40.000 EURO. Dacă vrei să te cred, fă-mi acest hatâr!.
Niţă (indignat) de unde să scot eu atâţia bani? De abia am reuşit să-ţi cumpăr vila de la Snagov. Ştii că m-a costat sute de mii de dolari (vorbind singur) bineînţeles cu o mică inginerie financiară, că doar erau bani publici. Şi cum în sacul bugetului îmi mai puteam băga mâna... mai luam de la sănătate un pic, de la cercetare un pic, de la învăţământ un pic .... Şi se aduna. Acum însă...( către Florica) Hai să mai aşteptăm un timp, măcar până-n toamnă când se votează bugetul pe anul viitor şi când putem să ne majorăm iar lefurile. Până atunci nu pot!
Florica: Nu vrei!
Niţă (împăciuitor) Ba vreau, dar nu pot. ( exasperat) Înţelege-mă!
Florica: Nu te înţeleg. Pentru vila de la Snagov cum ai avut bani? Pentru Fordul meu răblăgit, deja,cum ai obţinut bani? Dar pentru mercedesul tău?
Niţă (încercând să o împace) A fost cu totul altceva. Am putut să ciupesc de ici, de colo, au fost comisioane.... Ştii doar. Acum e riscant. Presa ne vânează ca pe potârnichi, ţara-i pe picior de revoltă, nemulţumire în masă, proteste după proteste, popor tot mai împovărat...
Florica (tăioasă) de când îţi pasă ţie de ţară, de oameni? Chiar tu mi-ai povestit de atâtea ori cum râdeţi voi, parlamentarii, de naivitatea şi de răbdarea românilor. Că-i păcăliţi cum vreţi cu promisiunile voastre... (vicleană) Mai bine spune că nu-ţi mai pasă de mine (se face iar că plânge)
Niţă (plictisit de scenele astea) Bine ,fie. Găsesc eu o soluţie, o metodă. Doar sunt parlamentar. (cu făloşenie) Om important în ţara asta (solemn) Legiuitorul ţării! O să ai maşina dorită, tocmai de ziua ta. Îţi promit (iese agitat din casă)
Florica (singură) în sfârşit, l-am convins! (uşurată) Uf, da' greu a mai fost. Ce-o să mă mai invidieze vecinele ... (intră într-o altă odaie, ferită de ochii publicului fredonând o manea)

Cortina cade

Scena 2
Ghiţă, Niţă, 6 parlamentari ai opoziţiei

Din nou restaurantul parlamentului. La mese stau diverşi parlamentari. Niţă şi Ghiţă stau în dreapta, lângă uşa de intrare. În stânga lor, la o masă mare stau 6 parlamentari din opoziţie care-i huiduie pe cei aflaţi la putere, care ies şi intră din restaurant.
Ghiţă (nemaisuportând hărmălaia, se ridică de la masă, ia o figură gravă, şi se îndreaptă spre masa opoziţiei) Stimaţi colegi! Aici nu suntem nici la stadion, nici la piaţă, ca să fluierăm şi să huiduim ca la uşa cortului. Puţină decenţă, vă rog! Suntem într-o instituţie serioasă (accentuează) în incinta Parlamentului României (patetic) locul nostru de muncă. Nu-i frumos...
Primul opozant ( aflat în stânga mesei) Huo, ruşine actualei puteri. Huo!
Al doilea (adresându-se lui Ghiţă) Stimate coleg. Aici nu-i tribuna parlamentului ca să ne daţi lecţii şi să ne vorbiţi emfatic şi cu superioritate. Nu-ţi convine, du-te învârtindu-te. Lasă-ne pe noi în pace. Destul ne tot ocărâţi în parlament. Nici aici să n-avem linişte?
Ceilalţi opozanţi ( în cor) aşa e, lăsaţi-ne în pace. Huo!
Al doilea (continuând) Lătraţi la voi acasă, nu aici. Ce credeţi voi, că dacă sunteţi la putere acum vă permiteţi să faceţi orice, să ziceţi orice. Huo!
Toţi în cor. Huo!
Ghiţă (fierbând): ce vină avem noi că suntem la putere? (ironic) dacă nu v-aţi orientat cum trebuie şi n-aţi trecut de partea noastră, ce să vă fac?
Al doilea: auzi ce-i trece prin minte. Noi să facem o coaliţie cu voi, cu trădătorii? Niciodată. ( patetic) Mai bine murim decât să ne aliem cu partidul vostru, partidul corupţiilor, partidul îmbuibaţiilor, partidul parveniţiilor.
Al treilea. Aşa e, la fel gândesc şi eu. Huo puterii!
Al patrulea (ironic) Mai bine facem o coaliţie cu bozgorii (râde) pe care voi îi înjuraţi pe ascuns dar pe faţă îi pupaţi...
Al cincilea (completându-l) şi vă joacă pe degete cum vor ei.
Al şaselea. Culmea e că le şi satisfaceţi orice pretenţie pentru a obţine şi votul lor. Nu m-ar mira dacă le-aţi oferi Ardealul pe tavă. Aţi face-o cu seninătate, dacă n-am fi noi care să vă oprim. Las că vă ştiu eu. Ruşine să vă fie. Huo!
Niţă (apărându-şi colegul) Domnilor, stimaţi colegi... Potoliţi-vă. Nu-i cinstit să râdem de colegii noştri minoritari. Sunt şi ei oameni, fideli idealurilor şi doctrinei lor, loiali coaliţiei...
Al doilea: Huo! V-aţi aliat cu ei. Trădatorilor. Ruşine (se iscă o zarvă generală. La difuzor se anunţă intrarea la şedinţele camerelor. Opozanţii se potolesc cu greu şi se îndreaptă spre ieşire, huiduind. Când ajunge în pragul uşii, opozantul al doilea, care e liderul celor din opoziţie, îi spune lui Niţă: Faceţi ţara de râs. (ies din cadru)

Niţă şi Ghiţă (singuri. Se aşează nervoşi la masa, cer câte o bere şi aşteaptă încruntaţi şi tăcuţi, până când ospătarul le-o aduce, după care acesta îi lasă)
Ghiţă (către Niţă) dar bine, măi frate! Nu se poate lucra deloc în condiţiile astea de balamuc. E inadmisibil...
Niţă: mie-mi spui? Mare belea e şi opoziţia asta. Aia nu, aia nu. Suciţi mai sunt. Ce naiba vor? Au fost şi ei la putere şi n-au făcut nimic pentru ţară, numai au jefuit-o. s-au îmbuibat ca porcii de pe spinarea cetăţenilor. Acum fiind noi la putere, încercăm să reparăm ce-au stricat ei. Să scoatem ţara din criză, din sărăcie. Şi ei ne bagă sula în coaste. Ne acuză că suntem trădători pentru că facem alianţe cu minorităţile. De parcă ei n-au făcut... Şi apoi, când au fost ei la guvernare, ne-au lăsat nouă o moştenire dezastruoasă. Acum repară dacă mai poţi... Mari secături sunt. Vor să vină iar la putere ca să fure din nou ţara... (bea nervos din bere)
Ghiţă: Că bine zici. Insă, vezi tu, ăştia din opoziţie latră mai tare decât am făcut-o noi.
Niţă (dispreţuitor) Să latre până or crăpa. Nu-mi pasă. Noi să o ducem bine, restul nu mai contează. Mai bine să ne vedem de afacerile noastre. Ştii vorba aia "câinii latră caravana trece"...
Ghiţă ( calmându-se) m-am săturat de bestiile astea anarhiste, de stârpiturile din opoziţie. Hai mai bine să discutăm altceva. (afabil) despre amanta ta. Cum e, i-ai pus-o?
Niţă ( abătut) n-am mai ajuns la Tamara. Am trecut întâi pe acasă iar nevasta mi-a făcut un circ monstruos. A aflat de aventura aia a mea cu grecoaica. Bineînţeles că am negat totul. Mi-era să nu afle de relaţia mea cu Tamara. Nu m-a crezut nici în ruptul capului că n-am avut nici o aventură cu grecoaica şi m-a tot sâcâit la cap spunând că nu mă crede numai dacă-i cumpăr o limuzină de lux ca a soţiei tale. Ce zici de asta?
Ghiţă: şi tu ce i-ai zis?
Niţă: Ce să-i fi spus? Ca să scap de istericalele ei am acceptat. Problema e de unde fac rost de bani?
Ghiţă (făcând ochii mari) Niţă, dragă! Tu nu ai bani?
Niţă (cu gândul în altă parte) desigur că am bani. Conturile mele în valută sunt intacte. Dar nu mă ating la aceşti bani. Îi păstrez pentru călătoriile mele cu Tamara. Prin toată lumea. Vrea să viziteze Egiptul şi Insulele Mauriţius. Şi Australia... Şi Vanuatu... Şi-am să-i satisfac toate capriciile, şi-o să fac tot felul de nebunii cu ea (zâmbeşte)
Ghiţă: şi atunci cum rămâne cu nevastă-ta, îi mai cumperi limuzina?
Niţă: N-am încotro. I-am promis. Voi face tot la fel cum am făcut şi până acum. I-au credit de vreo 100.000 dolari de la o bancă şi returnez banii la paştele cailor (râde)
Ghiţă: Aşa fac şi eu. (filosofează) De aia-i bancă să ofere credite omenilor cu putere şi cu influenţă în structurile statului – oameni cu credibilitate, aşa ca noi – dacă banca vrea să-şi contine activitatea şi să ne crediteze bine, dacă nu, avem noi ac de cojocul ei. Falimentul o paşte. Şi dacă falimentează înseamnă că nu era o bancă solidă. (râde)
Niţă: Exact. La asta m-am gândit şi eu. (se ridică) Te las. Ne vedem sâmbătă la ziua neveste-mi, da?
Ghiţă: sâmbătă, desigur. (cu subînţeles) dacă mă trezesc la timp. Ştii cât de drăgăstoasă e Felicia. Săruta-i-aş coapsele ei, că mult mă fericeşte (râde)
Niţă: da ştiu, mi-ai mai spus. Mă duc acum la bancă să scot creditul acela. (iese, însoţit de Ghiţă)

Scena 3.
(În casa lui Niţă. Petrecere mare, voie bună. Invitaţi puţini. Ghiţă cu soţia lui, trei colegi de partid şi încă vreo doi parlamentari. În centrul scenei stă Florica. Radioasă, numai zâmbet. Steluţa,merge la Florica, o trage deoparte spunându-i): ei vezi,ţi-am zis eu că ţine figura. Acum ai şi tu o limuzină de lux. S-o stăpâneşti sănătoasă. (o pupă)
Florica: a fost greu dar am reuşit. (merge apoi la o masă aflată în stânga scenei şi ia un pahar de şampanie. Instinctiv, şi ceilalţi invitaţi fac la fel. Ciocnesc şi solicită să vadă marele cadou - limuzina. Florica îi conduce triumfătoare, printr-o uşă interioară, în garaj, unde, alături de mercedesul soţului ei, se află şi proaspăta limuzină de lux, împodobită cu fundiţă roşie. Toţi cei de faţă exclamă admirativ: ce frumoasă e...! Îşi fac poze lângă maşină, în timp ce Florica merge lângă soţul ei, şi-l sărută dulce) Mulţumesc, dragule. E foarte frumoasă! (apoi aparte) e mult mai frumoasă decât rabla Steluţei.
Niţă (jovial) Mă bucur că-ţi place. Am dat pe ea o groază de bani!
Florica: Ştiu, dragule, dar pentru tine nu e o problemă, doar eşti parlamentar.
Toţi încep să cânte " Mulţi ani trăiască!" în timp ce cortina se lasă.

Sfârşit