Noaptea ramase nerostogolita agatata in pilpirea lunii si ea pitita din cind in cind pe dupa cite un un nor. Adierea era resemnata iar izvoarele tacute. Vremea ielelor era aproape. Doar calugaritele mai spargeau uneori mutenia. De dupa perdelele camerei nu se zarea nimic afara. Acum la virsta cind umbrele iubirii s-au asternut, somnul este mai scurt si noaptea pare mai lunga.
         -Este momentul! De atita vreme il urmaresc... sint ani de zile... ma voi razbuna si timpul furat il voi recupera. Merg! Trebuie sa merg! Acum ori niciodata!...

           Cu pasi grabiti printre sirurile de porumb si biciurea cosinzenelor trecuse deja pe sub coasta livezii lasind cimpul cu ghizdei deoparte. O imensitate de luciu de apa se intinse la picioare. Apa moale, tacuta, adinca, plina de spuma si plescaituri imbietoare. Din cind in cind luna mai tremura in apa lasind sa se vada cercuri misterioase facute de el, cel cu ochii spre adincuri si preaputin statornici...

.......................................................................................................

    Trecusera ceva vreme cind deodata o troznitura puternica trezi din amorteala singuratatea. Urma o contra puternica si firul intins detensiona frina care se auzi infundat. Se derulase deja fir mult si nici urma de renuntare. Lupta se inteti si recuperarile de fir erau nesemnificative. Smucituri scurte, tropait de pasi in josul apei, igniri si respiratie surda. Satisfactia capturii nu lasa ragaz cind un puhoi de aburi si o ceata se aseza in priviri. O caldura dulce amaruie si o tihna pufoasa urni dezmeticirea. Urma o liniste de mormint. Lipsa sunetului bataii inimii a clarificat totul. Soaptele diminetii i-au unit pentru eternitate
        -Doctore nu mai e nimic de facut! A fost un stop cardiac
        -Sa adun aparatele? intreba brancardierul
        -Da! si "trage fermoarul" sacului, incheie doctorul finalul imaginii dezolante.

      Pe mal ramasese ranitza bietului pescar si incilcitura de fir la capatul caruia se mai zbatea cu ultimile puteri marea captura... somnul cu ochi mici si adinciti... somnul de veci ce duce spre adinca si nemiloasa eternitate.