...la început – când ne naştem

Dumnezeu ne dă – fiecăruia – la pachet

Viaţa şi o Matrioşă (...un păpuşoi

din acela mare – din care se scot – una

din alta – păpuşi tot mai mici...)

...şi – de la-nceput

ne simţim şi arătăm străfulgerător de

eroici – orbiţi unici de atâta

preajmă de aer încins şi soare fierbinte – înfruntăm şi

ne batem – în delir – cu

balauri – cu umbre enorme de

hrăpăreţi vulturi – cu – mai ales

mori de vânt – tot mai multe

mori de vânt...

...spre sfârşit – la

apus - când

Matrioşele noastre au ajuns istovite – jalnic

chircite - de cât s-au tot scos – una din

alta – Matrioşele  noastre – acum

punctiforme (dar tot zvâcnind

ambiţios colorate iluzii – până la punctul

final...!) – Dumnezeu adună toate

punctele astea

matrioşarde – care încă ţipă de triumful

delirant al culorii – le adună Bunul Gospodar

Dumnezeu – ca pe flori le adună – aranjând

plantând punctele  astea – pe fiecare în

parte – vizionar - cu o

precizie dumnezeiască – exact în poziţia

necesară  - pentru a realiza desenul unei explozii

dulci-amare – într-un anumit

strat cu crizanteme celeste  - ...cu un suspin

cald – apoi - le şterge de praful efortului vizionar – suflă

blând peste desenul de puncte ... – ...şi  iată

catifelat gata – un nou paradis pastelat

înstelat - din care

pornesc -  din nou – ţanţoşe

pline de avânt şi

nesăbuinţă – cu surle şi tobe în

frunte - noi Vieţi şi noi

Matrioşe – la

pachet...