Un alb imaculat

In memoriam Elena Munteanu (Ingada)

La porţile zidite bate iarna,

Furiş, vine spre tine-n paşi de dans,

Lăsând în urmă, cu regrete, toamna,

Şi pitulând uitarea în balans.

Un alb imaculat, pe drum, se cerne

În nesfârşitul visului năuc,

Mărgăritarele adorm în perne,

Nutrind speranţa unui semn uituc.

Mă răscolesc ninsorile ascunse,

Din ceaşca de cafea beau zaţ cu vin,

Foşnesc printre troienele de vise

Şi despletindu-le, la somn mă-nchin.

Emilia Dănescu