"M-am născut într-o zi de iarnă (13.02.1961) în Cluj.  Am absolvit Facultatea de Mecanică – Galaţi promoţia 1982 care nu are nicio legătură cu poezia. Am început să scriu poezii în toamna anului 2008, debutul fiind în antologia Liră în patru puncte cardinale -2010. Am mai publicat în antologiile: Vis şi pasiune, Artă sfâșiată și în 2011 am lansat volumul propriu Poeme pentru el.

Dacă n-ai fi existat... iubire... n-aş fi scris niciodată versuri.", spune Marilena Velicu, într-o scurtă prezentare trimisă pentru Proiectul ÎNTOARCEREA POETULUI RISIPITOR.

Dincolo de această privire sumară pe care şi-o aruncă sieşi ca pe un gest de frondă, avem de a face cu o poezie racordată la suflet, cu versuri duse la extremul violent al imaginii poetice dar în acelaşi timp, cu versuri impregnate de o copleşitoare tristeţe (epave ale sufletului autoarei care scrie instinctiv, ridicând la puterea "n" sentimentul primordial al Fiinţei de care atât de plastic şi înduioşător vorbea C. Noica). "Cere şi ţi se va da", spune Biblia. Marilena Velicu nu mai trebuie să ceară - e deja intrată în Poezie.

Ştefan Doru Dăncuş

LASĂ-MĂ SĂ CRED

Lasă-mă să cred că viața e curată

Și visele sunt prelungiri de gânduri ,

Atunci când nopțile se-așează-n rânduri

Doar luna curge lin nemăsurată.

Lasă-mă să cred că pot muta și munții

Și-n locul lor să pun un câmp de roșii maci,

Apusul să-l culeg din vârfuri de copaci

Când ploile se-ascund în dosul minții.

Lasă-mă să cred c-am fost o zi iubită

Când frunzele-mi cădeau greoi la glezne,

Și palidă te căutam în bezne

Cerșind o sărutare prea grăbită.

Lasă-mă să cred că sunt dovada vie

Ce poartă-n suflet magica iubire,

Am flacăra de dragoste-n privire

Aprinsă-n veci în ritm de poezie.

AM ÎNVĂȚAT DIN MERS CE E IUBIREA

De-atâta timp te-aștept să vii la ziua mea

Să te așez la loc de cinste la cafea,

Să mă privești cu ochi de neagră catifea

Și gura să-mi săruți cu drag, ce mult aș vrea!

Cadou să-mi faci felii de lună plină

Când stelele de ea gingaș se-anină,

Să-mi cânți romanța care mă alină

Admiră-mă! privirea mi-e senină.

În ochii mei se scaldă împlinirea

Cuprind cu ei acum nemărginirea,

Și nu mai plâng demult dezamăgirea

Am învățat din mers ce e iubirea.

Stai lângă mine-n noaptea-aniversară

Șampania din sticlă mult să sară,

Noi să dansăm pe note de chitară

Tu să-mi reciți poem pe dinafară.

MĂ SIMȚI?

Mă simți când am nevoie de-ajutor?

Când vreau să-ți spun: iubire mi-este dor!

Mă simți când noaptea se coboară greu

Și nu am somn și umblu prin antreu?

Mă simți când pumnii îi frământ ușor

Și buzele-mi zdrobesc de prea mult dor?

Pe cerul stins te caut ne-ncetat

Să nu îmi spui că astăzi m-ai uitat!

Mă simți în vântul alb ce-ți bate-n geam?

Și-n florile de gheață de pe ram?

Cobor pe-o rază galbenă din cer

Și-n noapte dorm pe perna ta stingher.

Mă simți în ceașca de cafea în zori?

Când buzele-ți sărut de-atâtea ori?

Când pleci, la gât eu sunt fularul tău

Mă rog să nu îți fie drumul rău.

Ai pașii rari și gândurile moi

Mă tem că iarăși ți-amintești de noi,

În pumni îți strângi un strigăt ne-nceput

Să știi că simt, emoții-am perceput.

FRAGMENT EROTIC

Pe care coapsă mi te-așezi

Și care sân îți place?

Când tandru mă îmbrățișezi

Și gura ți-e vorace.

De unde-ncepi sărutul gol

Și unde ți-e sfârșitul?

Pe buze-un zâmbet rostogol

Îmi mângâie clipitul.

Cu mâna ta în mâna mea

Fiorii se agită,

Și trec vioi până-n podea

Acolo în ispită.

Se lasă liniștea pe noi

Sărutul ne lipește,

Așa cum suntem astăzi goi

Iubirea ne topește.

RUGĂ DE IUBIRE

Ți-aș da auzul meu de muzică-ncărcat

Să simți fiorul dragostei în piept marcat,

Timpanul să-ți vibreze prin înalturi

Și respirația să-ți crească-n salturi.

Cu funii de emoții pieptul fie-ți strâns

Și glasul sugrumat de nedoritul plâns,

Aripi de fluturi galbeni zbate-se-n stomac

De dragoste fierbinte-n noapte, fii buimac.

Și-n zorii dimineții-n aburi de cafea

Nerăbdător și cald să ceri privirea mea,

Pe masă palmele să-ntinzi cu fața-n jos

Sărutul meu să te cuprindă curajos.

Prin părul tău imaginația să-mi trec

Ca-ntr-un refugiu mâinile să îmi ferec,

Și buzele cărnoase, roșu să le mușc

Să te trezesc la viață-adevărat și brusc.

Nu e blestem, e rugă de iubire

Păstrat-atâția ani în amorțire,

Din chingi scăpată azi necontrolată

Își urlă fericirea-n lumea toată.

ÎȚI CAUT SĂRUTUL

Roșul buzelor mele te-atrage carnal

Formele crude acoperite banal

Te cheamă fierbinți în nopți senzuale

Strânge-mă tare cu mâinile goale.

Sărută-mă dulce și mult apăsat

Să-mi fie sărutul pe buze lăsat

Cu urme de dor și foc de iubire

Nebună de drag să țip în neștire.

Cu ochii închiși să-ți caut sărutul

Cu mâinile oarbe să zgârii pământul

În geamătul cald emoții s-ascund

Îubește-mă-n noapte în patul rotund.

NINGE ALBASTRU

Și ninge albastru pe streșini de dor

Troiene de vise blochează artere,

Îmi cântă pe gene cuvinte de-amor

În păr mi se-alintă rotunde mistere.

Te văd troienit de gânduri ascunse

Tristețea din muzică-ți pare cumplită,

În brazi îți anini cuvinte nespuse

Și calci hotărât pe aleea sortită.

Desprinde-ți aripa de firul stelar

Abate-ți cărarea pe văi despletite,

Și vino rebel într-un dans inelar

Îmbină rutina cu stări inedite.

POT SĂ...?

Pot să țip când de tine mi-este iar dor?

Și obrajii de-atâtea plânsuri mă dor?

Pot să pictez pe cer cu glas de safir?

Cuvinte-nțepate de roz trandafir?

Pot să adun petale de vânt, aurii?

Să sper că în noapte mi-aduci bucurii?

Voi sta ca străjer la porți ferecate

S-adun roua lor din stele-aplecate.

Pot să te-ating când te văd pe retină?

Și pleoapele-mi cad peste vise cortină?

Pot să m-așez în fereastră ca floare?

Să-ți sorb din priviri dorita culoare?

Pot să mă cațăr pe munți de iubire?

Pe muzica ta dansând în neștire?

Deschide spre noapte ușa secretă

Poeme să-ți scriu pe luna discretă.

DE CE?

De ce? N-ai scris pe soare: Te iubesc!

De ce? Când ochii îi închid te simt!

De ce? În poezii mereu vorbesc

Cu luna plină și nu pot s-o mint?

De ce? Respir privirea ta-n delir

De ce? Mă iscălesc ades, iubire!

De ce? Încă aștept un trandafir

Întârziat la ultima-ntâlnire!

De ce? Îmi pierd culoarea în eter

De ce? În vise palidă te caut,

De ce? Căldura buzelor ți-o cer

Și mă topesc în sunete de flaut.

De ce?Te tot întreb la infinit

De ce? Nu ai răspunsuri la-ntrebări,

De ce? Un vis tu mi-ai îndeplinit

Și m-ai trezit c-un zâmbet din visări.

RETROSPECTIVĂ

Retrospectiva anilor trecuți în grabă

Un ecograf grăbit al sufletului meu,

Prin ochii mei umbriți trec clipe-ntr-o silabă

Și reascult orchestra ce-mi cânta mereu.

Mă dor puțin pupilele uzate-n noapte

De visele fierbinți stropite cu un dor,

Auzul mi-e topit de geamătul din șoapte

Și iarăși cred în vraja vorbelor de-amor.

Mai răsfoiesc albumul serilor vibrante

Când mâinile se căutau orbește-n neant,

Și caut ochii cu reflexii-n diamante

Să mă privească iar în nopți tăcut, șarmant.

OCHII TĂI

Pe ochii tăi şi marea e geloasă

Că-s mai albaştri şi mai cuminţi ca ea,

În ei se vede-o dragoste frumoasă

Şi-o linişte-n culori de peruzea.

În ochii tăi şi cerul se scufundă

Sub gene ascunzându-şi ploi grăbite,

Când râuri mari de lacrimi te inundă

Abastrul lor mă tulbură, iubite.

Ai două albăstrele sub sprâncene,

Le cântă în romanţe-ndrăgostiţii,

Şi pictorii pun ochii în desene

Ca două stele coapte în solstiţii.

Dă-mi ochii tăi să vad şi eu albastru,

Suspinul tău când stai pe malul mării

Să-mi nască peste maluri un pilastru,

Ca ochii tăi să nu-i pot da uitării.

VIS OVAL

Și plouă crud cu picuri albăstrui

Miros de rouă-mi cade-n palmă greu,

Te simt vapori de lacrimi amărui

Plutind pe-alei de toamnă-n curcubeu.

Și plânge ploaia-n sufletu-mi pustiu

Rugina gândului pierdut cândva,

Pe note de solfegiu argintiu

Se sting acorduri albe-n mucava.

Inspir miros de ploaie azi la geam

Și gânduri curg pe streșini în aval,

În noaptea surdă îmi agăț de-un ram

Iluzia cioplită dintr-un vis oval.

CLEPSIDRA GÂNDURILOR

Clepsidra gândurilor mele
De la un timp e în balans,
Se-nclină noaptea-n doruri grele
Iar ziua gândul vrea la dans.

Mă uit la ea şi văd cum cade
Nisipul auriu, uşor,
De-ar curge timpul în cascade
Mi-ar sugruma un gând de dor.

Dacă m-aş pierde printre clipe
Şi dacă timpu-ar sta în loc,
Clepsidra mea şuvoi de ape
Ar stinge visele pe loc.

Azi am s-arunc clepsidra spartă
Când jumătăţi de gânduri cad,
Şi n-am să dau vina pe soartă
Din fire de nisip ...mă scad.