Al înmuguririi

Somptuos îşi scutură pădurea

Coamele de viscol sărutate

Fieru-n piatră rabdă ca securea

S-o ridice braţul sorţii, iată.

În alburn pulsează verdea roată...

Mugur nou plesneşte, înc-odată.

Al aritmiilor

Cuiburile, toamna târziu, prind aripi

şi se desfrunzesc în sus...

Tu, inimă, dor trist, pământ nelocuit,

Cuvinte n-ai să ştii că s-au sfârşit

Prin începutul lor, iubirile...şi nu-s...

Al Sânzienelor

La tropicele nemuririi

Ne plăsmuie absenţa zei

Îngenunchiem cu al iubirii

Nesaţiu-al morţii alor mei...

Eu ştiu o patrie chemătoare

Întoarcerii eterne-n vis

Acolo cântecul nu moare,

Primăvăratec paradis

Se tânguie, de leac, prihana.

Al vindecării

ninge îngere

născut din plângere

sacră constrângere

orb prin atingere

foame de stângere

sete de stângere