Când sunt copiii noştri mici

Noi pentru ei suntem TĂTICI.

Ce gingaş e, şi sună bine

TĂTICULE, mi-e dor de tine !

Dar anii trec, apoi deodată

Nu mai eşti TĂTIC, acum eşti TATĂ.

Dar şi aşa tot sună bine

TATĂ, ...îmi este dor de tine ! ! !

Dar cresc, nu le mai eşti pe plac

Din TATĂ, tu devii BABAC,

Şi vorba sună trist şi gol

BABACULE, mai dă-mi un... pol !

Dar viaţa e un foc de paie

Şi vrei nu vrei, ajungi TATAIE.

Iar vorba ta, în râs e luată

TATAIE, ia mai las-o baltă...

Şi-n anii care-ţi mai rămân

Te vor numii doar ĂL BĂTRÂN,

Şi vorba lor te năuceşte

BĂTRÂNE,... ce-ţi mai trebuieşte ?!

Copile, tu să ai ştiinţă

Am fost un tată cu credinţă

Şi din puţin, de-a fost să fie

Eu am răbdat, şi ţi-am dat ţie !

Dar fă-mi, te rog, o bucurie

La cimitir, de vii la mine

Să-mi zici ca în copilărie

TĂTICULE, mi-e dor de tine....