Premio speciale poesia Romena

Italia, Giardini Naxox 2011

Obsidian 

Răbdarea este mai bătrână

Ca viaţa. Înmugurim seceraţi

Nici lumină, nici noapte, ci gemene

Jucăuşe parabole sfinţind Viul.

Oasele munţilor le curge râul

Aşa cum sevele şi sângele

Diluează trăitul timp stins din soare.

Nu este ordine în memoria lumii.

Toate înfloririle sunt dureri.

Toate înspinările barbarie a

Naturii fără zestrea privirii.

Piatra aceasta e scrisă

În interior,

Nervurile ei au încremenit.

A fost un cuţit de obsidian

Sau clavicula unui fecior,

Sfărmată într-un mit din mileniu.

O ţin lângă inimă

Şi îşi reaia

Pulsaţia.

Ossidiana 

La pazienza troppo vecchia,

Come la vita. Germiniamo falciati.

Ne luce, ne notte, ma gemelle

Parole scherzose benedire il Vivo.

Le ossa delle montagna. Scorre il fiume

Così come la linfa e il sangue

Diluisce il tempo passato spento dal sole.

Non è un ordine nella

memoria del mondo.

Tutta l’infiorescenza e dolore.

Natura barbara senza

il donno dello sguardo.

Questa pietra e scritta

Nell interno,

Le sue nervature ghiacciarono.

Fu un coltello ossidiano

Oppure la clavicola di un figlio

Spezzata in un mito millenario.

La tengo vicino al cuore

Per riprendersi

La pulsazione.

Totemuri 

Vârf de săgeată

În omoplatul unui zeu sălbăticit

Sau corn de Inorog

Licăr băut de Steaua Polară

Sau  lacrimă a mea

În ochiul tău

Iubitule.

Cândva aceeaşi lună

Mai veche decât cuvintele

Va tulbura în sângele alteia

Laptele unui nou  altoi

Un flaut pentru Euridice

În noaptea din care Orfeu

Doar ecoul îl tânguie sieşi.

Presar cuvinte în pădurea vrăjită.

Zahărul şi sarea

Culese de corfele-albinelor ...eu

Scriu să uit ce va fi...

Spiritul meu feminin

Va ninge poate peste un alt început

Un alt mister ce va dori să fie prădat

Un alt poem sub curcubeul genezei.

Totem 

Punta di freccia

Nella scapola di un Dio selvaggio.

Brillante bevuto dalla Stella Polare

Lacrima mia

Nei tuoi occhi

Amore.

Tempo fà, stessa luna

Più vecchia delle parole

Travolgera nel sangue di un’altra

Il latte di una nuova innestatura

Un flauto per Euridice

Nella notte nella quale Orfeo

Si lamenta del suo eco.

Spruzzo le parole nell’incantesimo bosco

Zucchero e sale

Raccolti nei cesti delle api...io

Scrivo per dimenticare quello che sarà.

Il mio spirito femminile

Nevica sopra un altro inizio

Un altro mistero che sarà rapinato

Un altro poema sotto l’arcobaleno

Della genesi.

Traducerea  îi aparţine autoarei