Home Poezie MIRCEA DORIN ISTRATE: Poeme
MIRCEA DORIN ISTRATE: Poeme PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Sunday, 24 March 2019 10:09

             

  TÂRZIU

              

               În gând, în vis, în lăcrimate şoapte,

Te-aştept iubire-n fiecare noapte

Să-mi stai o clipă-n inimă ascunsă,

Aminte să-mi aduci de viaţa-mi scursă,

 

De ce-am trăit odată-n desfătare,

De ce-am pierdut acuma şi-i uitare.

Să-mi aminteşti c-a fost cândva o fată

Cu suflet cald, cu inima curată,

 

Ce visul mi-a-nălţat spre nalte stele

Şi pironit acolo printre ele

M-a-nfiorat c-o dulce sărutare

Şi sclav i-am fost, pe-a vieţii ei cărare.

 

A fost iubire pură, ne-ntinată,

In focul tinereţii arsă toată,

Cu zbucium, cu tumult, cu aşteptare,

Cu vieţile trăite în urcare

 

Curate ca o lacrimă de rouă

Ce ne-a făcut o inimă, din două,

Şi ne-a-noptat sub stele tremurânde,

Ne-a răscolit simţirile flămânde

 

Ca un pârjol nestins de nici o apă,

Ca un izvor ce-un însetat adapă,

Ca un pojar ce-n trup ţi se întinde

Te-văluie-n plăceri şi te cuprinde.

 

Cum am jurat atunci că nu-s pe lume

Puteri să ne despartă-n stricăciune,

Că fi-vom împreună pe vecie

Aleşii sorţii, dulcea ei solie

 

Spre vremuri ce-or să ţină pân’ la moarte

Şi mai apoi spre cerurile nalte.

Mă-ntreb acum, de ce perfida viaţă

Ne-a înşelat cel vis de dimineaţă,

 

Când am crezut că soarele răsare

Să vadă de-om putea să fim în stare

Să umplem cu iubire, ca-n poveste,

Ce sufletul atinge, şi-nfloreşte.

                     ***

Târzie toamnă-i, şi pe-a vieţii cale

Prea multe ape curs-au către vale,

Prea line şi domoale mi-s de-acuma,

Prea duse-n vânt, odată cu furtuna

 

Spre marginile vremii în uitare,

Si-n lacrima fierbinte, din visare.

 

DIN   TAINIŢE   DE   INIMI

Din tainiţe de inimi, pierdutele iubiri

Ne cern pe-al nostru suflet parfum de nostalgii,

Să ne-nfioare clipa iertatelor păcate,

Purtând mirosul fraged de vieţi neîntinate.

 

Când cele inimi pure, necunoscând minciuna

Topite în săruturi făcutu-mi-s-au una,

În vis plutind pe aripi de doruri legănate,

S-au îndulcit din mierea iubirilor curate.

 

Şi-au ars apoi trăirea din clipele divine,

În focuri pârjolite din nopţile senine,

Şi înălţaţi la ceruri pe scară de lumină

Sperau ca veşnicia le ierte a lor vină.

 

De ce nu-i laşi Mărite acolo să-mi rămână

Acele inimi care jurat-au împreună,

Tu ţine-mi-i în toate de viaţă neminţiţi

Şi-atunci avea-vei Doamne, cohorte lungi de sfinţi.

 

De-i laşi viaţa-şi facă aşa cum şi-o doresc

Tu ne-ncăpute raiuri avea-vei în ceresc,

Le umple cu aceia la-ntâiul lor iubit

Şi nesfârşite timpuri vei fi de ei slăvit.

 

De-ai să le dai Mărite putere, bogăţie,

Avere doar la unii, la alţii sărăcie,

Iar pe deasupra încă şi suferinţi din ele,

Puţini mai aduna-vei în raiurile cele.

 

Că cea dintâi iubire e lacrimă curată

Sfinţită-n puritate, trăită-adevărată,

De-aceea şi rămâne în suflet tăinuită,

Bănuţ dintr-o avere, de-acuma risipită.

                   

 

ANII   TINEREŢII

În anii tinereţii, din patimi şi trăire

Am strâns în urna vieţii cenuşă de iubire,

Şi-n tainiţe de suflet am pus-o îngropată

Aminte să-mi aducă, de cum a fost odată.

 

Comoara neştiută va sta în veşnicie

Sub lespedea uitării, în dulce reverie,

Carate aduna-va în vremuri mergătoare

Împrospătându-mi gândul, mereu să mă-nfioare.

 

Avere nu-i pe lume şi munţi n-ajung de bani

Să cumpărăm în parte nepreţuiţii ani

Avuţi în punga vieţii, prea iute risipiţi

În clipe de plăcere, în nopţi secătuiţi.

 

Mi-aş vinde toate cele pe-o caldă-mbrăţişare

Ce m-a ţinut vremelnic în timpuri de visare,

Sau dulcea sărutare ce mi-a trezit fiori

În nopţile vrăjite, cu luna prinsă-n nori.

 

Aş cere de la Domnul fărâma de vecie

Şi-n ea de-acum ne uite în vremea ce-o să vie,

Ne şteargă din gândire cărarea ce-am avut-o,

Şi înc-odat ne pună pe alta ne-ncepută.

 

Vom arde ca-nainte în focuri de iubire

Să ne-mbătăm simţirea cu visele divine,

Cuvintele rostite din patimă şi dor

Ne poarte prin înalturi ca fulgul cel uşor.

 

Cuibar ne-om face-n stele, şi Căile Lactee

Le-om umple cu vecia iubirilor perene,

Şi-acol’ vom face raiul trecutelor iubiri

Ce astăzi lăcrimează, în tainice-amintiri.

                   

 

MARTORII

Las cariul , martorul din grindă,

Să spună despre ceea noapte

În lacrimi stinsă şi în şoapte ,

Ce-n mreje-a vrut să ne cuprindă ,

Şi-apoi, cu totul să ne-aprindă

             Plăcerii , pentru mii de ani .

 

Mai am ca martor, stele-ascunse

Ce tainic ne păzeau cărarea ,

Şi-apoi, ne cufundau în marea

Dorînţelor ce n-au fost spuse

Şi care s-au jertfit răpuse

           Iubirii , pentru mii de ani

.

Şi-un ultim martor , luna mută ,

Care sub mantia de nori

Ne-nvăluia în dulci fiori ,

Şi prinşi în faldul ei din cută

Ne-a dat plăcerilor pierdută

         Şi-uitării, pentru mii de ani .

                     

 

AŞ   BEA   UN CEAI   IUBITO...

Aş bea un ceai iubito cu tine ca-n trecut

Să-i simţi dulceaţa clipei, că eu ţi l-am făcut,

Din amintiri pe care uitările au nins,

Din dorurile mele ce încă nu s-au stins,

 

Din jurăminte spuse în nopţile cu lună,

Din sărutări ce pus-au pe-a sufletului strună

Fiori să ne înalţe fiinţa spre divin,

Şi cupa fericirii s-o umplem cu preaplin.

 

Din gânduri şi speranţe în vise înflorite,

Din nempliniri ce ars-au în focuri mistuite,

Din rugile nălţate la Domnu-n sfiiciune,

Din încâlcita viaţă, ce-i tainică minune.

                     ***

Mai bea un ceai iubito nainte de plecare

Şi-o lacrimă fierbinte îmi lasă-n picurare,

Să cadă-n cana care, băută sărutată

Ţi-a răscolit iubirea, din vremea neuitată.

 

DE   CE-AI   PLECAT ?

De ce-ai plecat ca hoţul nevăzut

Lăsând iubire caldă-n aşternut ?

De ce-ai voit să nu mă mai trezesc

Ca lăcrimând să-ţi spun că te iubesc ?

 

De ce mă laşi mereu în aşteptare

Să tot cerşesc plăcere şi iertare ?

De ce mă laşi cuprinsă-n întrebări

Să-i pun speranţei aripi de visări ?

 

De ce mă laşi în chinuri să mă frâng

Şi-n îndoieli ce sufletul mi-l plâng ?

De ce mă amăgeşti c-o sărutare

Ca să-nfiori plăceri pentru uitare ?

 

De ce te joci cu mine-n mii de chipuri

Răpindu-mi clipe, ore-n nesfârşituri,

Ca să-mi areţi că tu eşti cel stăpânul

Ce-mi rânduieşte viaţa şi destinul ?

 

Nu-s jucărie, sclavă ori metresă,

Ci suflet pur visându-se prinţesă,

De vrei iubirea fie-ţi meritată

Iubeşte-mă, cum ai iubi o fată,

 

Cu patimă cinstită, unsă-n miere

Ca leac pe rană pusă la durere,

Ca rug aprins cu ’naltă vălvătaie

Ca un pustiu ce-mi cere veşnic ploaie.

 

Aşa voi şti că tu eşti cel sortitul

Să facem împreună împlinitul,

În doi să fim o singură fiinţă

Cu-acelaşi gând, topiţi într-o dorinţă.

             ***

De ce-ai plecat uşor şi nevăzut

Lăsându-ţi cea iubire-n aşternut,

Vei regreta amarnice tâlhar,

Că ai pierdut iubire de cleştar.

                   

 

    

SĂRUTUL

Mă-nvăluie-n iubire, mă urcă pân’ la stele

Şi picură-mi în simţuri durerile de miere,

Mă poartă în tărie, mă-mbată în cuvinte

Şi spune-mi jurăminte, ce n-au mai fost rostite.

 

În rai vei fi cu mine muşcând aceleşi măr,

Şi chiar de-s mincinoase şi goale de-adevăr

Topindu-ne-n iubire om săvârşi păcatul

Plăcerilor divine, şi ne-o-nghiţi neantul.

 

Pe lume nu-s cuvinte ce-s vrednice să spună

Simţirile trăite sub vraja cea nebună,

Când gura ta fierbinte atins-a pe a mea,

M-ai prefăcut în noapte, tu urcătoare stea.

 

M-anfiorat clipita căldurii din adâncuri,

Şi-am ars în rugul celor înalte începuturi

Candide, pure toate, atunci adevărate

Din inimă pornite, necoapte, nepătate.

                     ***

Din cerul vieţii anii s-au tot cernut de-acuma,

S-a domolit aprinsul, s-a potolit furtuna,

Dar n-am uitat sărutul ce-ntâiul mi l-ai dat,

Tu, taina vieţii mele şi îndulcit păcat.

                         

 

              CÂND   DATU-MI-AI   SĂRUTUL

Când datu-mi-ai sărutul nălţată pe călcâi

Ai săvârşit cuminte păcatul cel dintâi

Şi-atunci, în foc de iaduri topitu-m-ai în chin

Tu înger fără pată, sămânţă de divin.

 

Sorbitu-m-ai cu ochii albaştri cum e marea

Şi-n cântec de sirenă vrăjitu-ţi-ai chemarea,

Făcând din cele clipe un dulce rai ceresc,

Iar eu un rob de-a pururi, ca-n veci să te iubesc.

 

Din vremi în vremi aprins-ai iubirea pâlpâindă,

Mereu mai însetată, mai dornică s-aprindă

În mine vâlvătaia, să-ntindă focul care

Un scrum mă lase-n urmă pe-a timpului cărare.

 

Aşa că-n veci dorit-am iubirea ta de fată,

Din inimă pornită, mereu adevărată,

Din sâmburul fiinţei în toate pătimită,

Cu cela drag alături doar fie-ţi împlinită.

 

Prin trecătoarea lume făcutu-ne-am cărare,

Iar din vecia clipei luat-am fiecare

Un bob de timp pe care să-l trecem împreună

Cu dragostea în suflet, ţinându-ne de mână.

 

Cu tine-n dulci clipite urca-voi în astral

Să fim aleşii lumii pe coama unui val,

Ce ne-o purta-n neştire în drum spre nemurire

Şi-acolo să rămânem, răsplată la iubire.

                               

 

             CÂNDVA

Când ochii tăi, fântâni morgane

Sorbitu-m-au ca-ntr-un ceresc,

Eu închinat ca la icoane

Mărturiseam cât te iubesc.

 

Când frământările din noapte

Le tot stingeam într-un suspin,

Tu preasmerită-n rugi şi-n şoapte

Mă înălţai în spre divin.

 

Când inima-ţi simţea aproape

Căldura dintr-o-mbrăţişare,

Eu sărutând a tale pleoape

Mă cufundam într-o visare.

 

Când noaptea ne-ocrotea în taină

Punând pe lună giulgi de nori,

A ta iubire diafană

Mă prefăcea într-un fior.

 

Când stele numărai pe ceruri

Plutind prin lumi de nedescris,

Eu mulţumeam în mii de feluri

Că fericirile m-au nins.

               ***

Iar când te-ai dus pe-a ta cărare

Napoi uitându-te-ntristată,

In lacrimă, spre neuitare

Ţi-am pus iubirea-ţi, înstelată.

               

 

              ÎNTR-UN   COLŢ   DE   PARADIS

Într-un colţ de paradis

Mirosind a mere coapte,

M-oi ascunde-n al tău vis

Furişat în miez de noapte.

 

Tu mă cată ca odată

Peste tot în largu-ţi gând,

Şi te lasă-nfiorată

Când te strâng în braţe blând.

 

Cu-ndulcitele-mi cuvinte

Te-oi vrăji-n morgane ape,

Şi ţi-oi pune-apoi cuminte

Sărutări pe-a tale pleoape.

 

În cuibarul plin cu vise

Ne vom crede în palate,

Ia din cer cădea-vor ninse

Toate stelele din noapte.

 

Pe cărări de neuitare

Ne vom pierde printre astre,

Şi-ntr-o steauă lucitoare

Pune-om sufletele noastre.

 

Îndulciţi în cea iubire

Vom trăi vecii de clipe,

Şi ne-om face împlinire

Sub a visului aripe.

 

Când sclipirile din stele

Se vor stinge rând pe rând,

Din nălţimile acele

Coborâ-vom, lăcrimând.

 

Şi-ţi voi umple despărţirea

Cu speranţe sărutate,

Ce-o să-ţi mângăie iubirea

Până vin, şi mâine noapte.

             ***

Viaţa dacă e trăită

Nopţi de vis ţi-oi da într-una,

Nemurindu-te iubită

Şi-nsfinţindu-te cu luna.

 

 

               POVESTE

Du-te! spusu-me-ai în şoaptă

Îndulcită de iubire

Şi, pe pleoapa-ţi tremurată,

Bobi de lacrimi în neştire

   Picuratu-ţi-au de-odată.

 

Până mâine doar aşteaptă

C-am să vin mânat de dor

Şi-am să-ţi bat la-nchisa-ţi poartă

Să-ţi stârnesc plăcut fior

   În ce-a inimă ce-aşteaptă.

 

Nu vor fi pe boltă stele

Câte datu-ţi-oi săruturi,

Tu, fura-vei dintre ele

Câteva, şi cu-mprumuturi

   Le-i schimba cu ale mele.

 

Uite-aşa o noapte-ntreagă

Târgui-vom sărutări,

Eu ţi-oi spune că-mi eşti dragă,

Tu, în strânse-mbrăţişări

   Îmi vei da a gurii fragă.

 

Şi vom fi copii în visuri

Rătăcind prin raiuri sfinte,

Colinda-vom necuprinsuri

Adăpându-ne cuminte

     Din iubire şi eresuri.

               ***

Şi-n cel timp care va trece

Cu frânturi din paradis,

În uitare vom petrece

Vraja nopţilor de vis

       

 

NU-MI PARE RĂU

Nu-mi pare rău de câtele păcate

Făcutu-le-am în anii tinereții,

Ci că de-acuma asta nu se poate,

C-așa stă scris în legile vieții.

 

Nu-mi pare rău că am iubit minciuna

Și că jurat-am strâmb într-o iubire,

Aș face iar de s-ar putea acuma

În fie-ce clipită, în neștire.

 

Nu-mi pare rău c-ați lăcrimat iubite

În nopți de veghe prinse în nesomn,

Da-mi pare rău că de acum ’nainte

Gândind la voi n-oi mai avea eu somn.

 

Nu-mi pare rău de tot și câte toate

Făcutu-le-am cu mintea mea de-atunci,

Da-mi parea rău că nu mă cheamă-n șoapte

Iubiri de tain-n nopți, prin crâng și lunci.

 

Nu-mi pare rău c-am ars ca o văpaie

În clipe îndulcite de divin,

Cu focul de acum, n-aprind un smoc de paie,

Iar clipele trecute nu mai vin.

                           *

Mărite Doamne nu îmi cer iertare

Pentru nimic din tot ce am făcut,

Așa a fost mereu la fiecare

Și drept să-ți spun, că tare mi-a plăcut.

                           *

Acuma Tu m-ai pedepsit Mărite

Să nu mai fiu de dragoste flămând,

Pedeapsa-i meritată, stau cuminte,

Dar toate-s tăinuite-n al meu gând

Și de acolo-n nopți neadormite

Le scot și le trăiesc, tot rând la rând.

         

 

DIN ADUCERILE-AMINTE

Dintre toate câte încă tăinuiesc în a mea minte,

Eu voi ține amintirea chipului cel îngeresc,

Cu doi ochi ca marea-albastră, vii luceferi ce lucesc

Pe cerescul meu lăuntric, din cea vreme dinnainte.

 

Stau acolo rânduite clipe, zile, anotimpuri,

De din vremea tinereții, când sub umbră de noroc,

Am avut în raiul cela mult visatul nostru loc

Și-am gustăm divinul clipei, mierea florii celor timpuri.

 

Cum a fost, nici nu-s cuvinte altora a le și spune,

Ele-s gând, visari, dorințe, ce atuncea le-am avut,

Puse-n vrerea celor simțuri, ce așa atunci s-au vrut,

Ca să-și facă împlinitul, în vremelnica cea lume.

                                       *

Toți avem în gândul nostru dulcea taină-a tinereții

Ce-o păstrăm icoană sfântă în a inimii găoace,

Ea ne-ncântă-n seri de vrajă, colo, către coada vieții,

Preaștiind că niciodată vremea ceea nu se-ntoarce.

 

O trăim doar în visare, într-o tainiță de gând

Și-ntr-o boabă lăcrimată de aducere aminte,

Bucura-ne-vom clipita ce va trece îngânând

Prin grădina tinereții, raiul dulcișor cuvinte.

 

Azi, în lumea mincinoasă, plină toată de păcate

Ce ne prinde-n a ei mreje clipe, zile, ani la rând,

Candelă ne e visarea lumii celeia plecate

Să se facă amintire, într-o țandără de gând.

                             

 

Să vă-nfioare gându-mi cea ziuă-n fericire,

Frumoasă s-o petreceți în pace și-n iubire!

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 190 guests and 1 member online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 279 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou