Home Poezie Adrian BOTEZ: ORFANUL DIN LUNĂ (POEZII)
Adrian BOTEZ: ORFANUL DIN LUNĂ (POEZII) PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Friday, 14 July 2017 13:10

 

PREAGUNOIERE SOLITUDINI MUTE

preagunoiere solitudini mute

de vase scumpe – sparte la furie

şi legumind trecuta lor virtute

când zac – acu' - -ntre zòi şi-o scăfârlìe

 

această umilire – între stele

oare-i la fel de jalnică şi crudă?

regala lor lumină – grea şi nudă

e-nchisă – sfânt – de-aceleaşi vechi zăbrele?

nime-ntru nimeni nu mai crede – veşnic

sau ne-a uitat frăţânele ceresc?

sau poate Crist – văpaie într-un sfeşnic

 

îşi oglindeşte-n noi – păcatul său lumesc?

…Potirul Graal s-a înfrăţit cu vinul

şi – amândouă – dogoresc suspinul…

 

COSÂNZEANA

am trecut prin zori cucută

Cosânzeana e pierdută

a venit un mag la mine

să-mi încredinţeze rime

 

magule – acum e ger

bocet sui' din cer în cer

jalea către Lună vuie

căci Iubirea uite-o – nu e…

 

nu poţi scrie stih de rană

fără Sfânta Cosânzeană

gnomii plâng pe-umărul meu

scriu cu lacrimi: “Dumnezeu…”

 

doar ondine unduiesc

pân' la Hristosul ceresc

trupul lor de rugăciune

arde împletiri de rune…

 

Cosânzeană – Cosânzeană

privighetoare Ileană

sufletul cu toţi jertfim

între noi să te ivim

 

doina iar ne mântuiască

hora pas să-şi răsărească

şi să işte – la chindii

Sfintele Entelehii

 

...Cosânzeană – Cosânzeană

cântul  meu şi stih de rană…

 

MISTICA IARNĂ (IV) – FĂRĂ CREZĂMÂNT

mistica iarnă – fără crezământ

dă cu săracul vieţii de pământ

jungherul gheţii i-l propteşte-n gât

mult prea degrabă-l alduieşte sfânt

 

au fost odată craii de zăpadă

şi-au fost crăiese – ţurţuri de paradă

dar eu povestea asta salonardă

n-o oploşesc la mine în ogradă

 

suntem evanescenţi supuşi de nea

şi ne topim în efemere focuri

am vrea să fim ce ni s-a scris în jocuri

 

n-apucăm vorba către zâna rea…

…mălai de soare picur' pe cărare

dar codrul alb ne-nghite în uitare…

 

PUŞCĂRIA DRAGĂ

n-aş vrea de lanţuri să m-atârne-n turnuri

viscol stârnind globule albe-n scrisuri -

dar puşcăria-i mediul meu de visuri

ea mi-e avere – pavăză de bunuri

 

nu-mi tot veniţi – duhnind a realitate

în teatrul meu – închipuind Cetate:

eu sunt bătrân poem războinic

şi vă voi spulbera-ndârjit destoinic

 

voi – cabotini – nu-mi zgândăriţi a viaţă

şi nu-mi prefaceţi strunele în piaţă…

…să nu vă văd – regalii ipocriţi

căci sfinţii-mi sunt umili – dar rămân sfinţi!

 

BALADĂ

(din Ardeal)

câine rău

la făgădău

alei – ospătăm din zgău

 

a venit o cucuvea

să-mi dea – iarăşi – vestea rea:

voivozii nu-s în pridvor

casa mea n-are cuptor

îngerii sunt petrecuţi

sfinţii din cer sunt căzuţi

ogrăzile risipite

zeiţele cătrănite

…vatră fandosind ispite…

 

alei – ciufă cucuvea

mai amână vestea rea

până-mi găsesc copârşeu

să mă-ngrop la făgădău

şi să trec în ceea lume

făr' de veşti şi făr' de nume

 

ce-mi lipseşte – oi găsi

voievozi de nouă zi

ce nu ştiu – poate-oi afla

şi mi-o pune Dumnezău

inima la locul său

 

…ca să uit de făgădău

să gonesc căinele rău…

 

SEMNE

(cântec din Ardeal)

ni la ea câtu-i de mândră

c-o fătat un pui de urdă!

nu să uită nici la stele

să priceapă şagă-n ele

nu să uită nici la lună

n-aude mustrare-n strună…

 

nu fi mândră – fata mea

că pruncu-ţi s-o rădica

ş-o face prăpăd în ţări

ş-o seca şi râu şi mări

 

nu e vremea bunilor

e plânsul străbunilor:

tot ce naşte iscă fiară

stinge foc – sleieşte vară

putrezeşte roadele

împânzesc iscoadele…

 

roagă-l pe Hristos de fum

să mai facă înc-un drum

să scăpăm de pruncii-fiare

să ne strecurăm din gheare

să mai facă înc-o scară

nu toţi bunii să ne piară

şi să ne suim la cer

să stingem şi rău şi ger…

 

…Hristul iar se răstigneşte

pruncii-fiare îmblânzeşte

şi-om mai apuca o zi

icoana om dezvăli

focu-n vatră-om primeni

ştergarele s-or albi…

 

…iar voivozii vor veni

sfinţi la geamuri om găsi…

 

RUGĂCIUNEA

s-a aprins un rug pe muchia vieţii

ard într-însul şi nădejdi – şi gânduri

cineva ciopleşte patru scânduri

cineva a sugrumat sticleţii…

 

n-am ales – culeg din drum neghină

grâul nu e pentru rătăciţi

de mişc mâna – demoni răsăriţi

numără de zor cât înmulţii la vină

 

prăbuşit de-atâta rea-credinţă

îl visez pe Mirele Hristos –

Cel ce-mi lùmină păcatul pân' la os

 

iscă vin - din apa-neputinţă…

…vino – Criste – -n holda-mi de păcate

fire şi fiinţă arde jumătate!

 

IERNATICA VARĂ – CÂND TOATE-S RUINE

iernatica vară – când toate-s ruine

sfinţenia-ngheaţă – în ochi şi în vine

şi-ai vrea să fii diavol – să nu râzi când plângi

cenuşă-i averea de duh ce o strângi

 

iernatica vară – când toate-s ruine

doar fulgii de păsări – reptile divine

în crivăţul verii plutesc – iar nu îngeri

pe stih răstignit – nu ai sânge să sângeri

 

căzute-n uitare şi în zguri de vise

vezi oase şi nu crezi – icoane aprinse

la focul de gheaţă-n pădurile ninse

 

de zguri şi cenuşi şi roci de narcise…

…prăbuşire-mpietrită – cerneli decrepite

zeiţe-n argile zac iar siluite…

 

COPACI DE CENUŞĂ SE SCURG ÎN RIGOLE

copaci de cenuşă se scurg în rigole

e cerul scorţos de atâtea ispite

degeaba visezi la aezi şi gondole

te sufoci de văpăi – îngropat sub copite

 

nu zboară nici păsări – nu fâlfâie rază

doar bezne-aurite recit' cu emfază

lăută-ncrustată-n oceane secate

doar zbârnâie-n darnuri – zeiri necurate…

 

iceberguri de viaţă se sfarmă în lume

din ţurţuri de vìpii – plodiri fără nume

tăişuri de colţi se deschid spre Cetate

 

şi rage tăcerea în suflet de frate…

…preacinstit derbedeu – ce vezi în muzeu

a fost cândva raiul – acu-i mausoleu…

 

ORFANUL DIN LUNĂ

nave divine-acostând colo-n lună

vise fierte şi triumf de nebună

aş vrea să întreb – stihu-n gât se răzbună

iar îngerii diavoli mă-ncifrează în rună

 

dacă pleci – dacă pleci – încuie-mă-n cale

nălucile vin îmbrăcate în zale

mă calcă în tropot şi strig mătrăguna

să-nvie-n poveşti măsurate cu struna

 

nu pleca făr' să iei stihuirea cu tine

să mă-nveţi pe de rost – ca pe-un stup de albine

nu pleca în imperii de ceaţă şi brumă

 

făr' să iei Poezia – deasupra de spumă…

…a plecat – şi rămas-am orfanul din lună

culegând şi-alegând: floarea rea – floarea bună…

 

AM AJUNS FLOARE-N COLIND

licărind şi pritocind

am ajuns floare-n colind

cântă-mă – să nu mă uite

flori şi păsări şi cucute

 

nu sunt rău şi nu sunt bun

poţi să m-agăţi în alun

să descânţi cu mine luna

şi Mireasă Mătrăguna

 

sunt un puişor de Crist

în scutece de-ametist

nu sunt trist – dar nici nu râd

nu chem călăreţul hâd

  

va fi lună – va fi soare

furtună ori numai boare

îţi voi îngâna-n ureche

despre zidirea cea veche

 

noapte bună – om năuc

da – ai văzut doar un cuc

şi de ţi-a cântat din faţă

uite – vezi iar dimineaţă

 

…dar de ţi-a cântat din spate

ia-ţi toiag - şi intră-n carte…

 

COLIND

citesc de zori

şi răsar flori

un vânt de gând

mă vrea plângând

 

lacrimi şi stea

ajung la Ea

Cea Preacurată

grea nestemată

 

şi gându-nnod 

mă isc voivod:

mii de cununi

prind în năvod

 

ieşit din lut

acum sărut

văzduh de mieri

şi devin ieri

 

sfinţit de vis

te-ating cu zbor

şi-acum vezi scris

nor de cocor

 

…şi iarăşi vin

să te fac crin…

suit pe grind

mă fac Colind…

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 333 guests and 1 member online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 291 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou