Home Poezie Aurel V BURICEA: ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS (POEME)
Aurel V BURICEA: ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS (POEME) PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Sunday, 18 June 2017 11:43

ELEGIE

iubito , e-o toamnă păgână
ascult-o cum ofteaza-n amurg
când norii din verde se-aduna
şi-n sufletul meu cascade curg

 

iar timpul e-o rana deschisă
sângera noaptea cuvântul meu
mi-e viaţa un munte de clis
ă
pe care acum îl urc din greu

 

cad frunzele litere moarte
sonetul e veşted în carte
mâna ce scrie o să cadă

 

ochii ce-au văzut n-or să vadă
şi se desfrunzeşte Dumnezeu 
de numele meu din minereu

 

NR. 18

mai tare decât fiara frică de lup
cauza plânge în centrul unei sfere
creşte efectul la orice putere
miracolul spaimei ridicat la cub

 

drumul spre iubire trece prin pustiu
se leapădă cucul de cuibul străin
pasărea mama hrăneşte puiul hain
se naşte vremea de ieri la ceas târziu

 

tărâmul fericirii nu cunoaşte rob
vuietul mării doarme în mari moarte
forţa Lui Unu în parte se-mparte

 

lumina câmpiei dospeşte în bob
coliva atrage plânsul viu magnet
lumina ciopleşte forma în concret

 

RUGĂCIUNE

lasă-mi starea de lumină
să te pot vedea când treci
taina ierbii din grădină
în priviri de unde reci

şapte zile voi rămâne
să plâng urmele şi calea
să mă pierd în rugăciune
Dumnezeu să stingă z
area

singur voi rătăci în gând 
creşte timpul în baladă
în cuvinte te-aud plângând

vine cerul să mă vadă
privirea Ta de zăpadă
fi-va morţii vie prada

 

VINE CLIPĂ

de-o viaţă aştept în sat clipa gravă
în casa mea se sting povesti despre zei
zilele se fac aripi de porumbei
barca de ulm a rămas o epavă

la ţărmul iubirii am vrut să fiu far
dar m-am orbit în propria-mi iubire
cuvintele triste zac în neştire
toate poemele s-au scris în zadar

în vise mai vin din când în când cei dragi
s-a închis curbă dintre real şi mit
copilul ce-am fost prin munţi mai câtă fragi

pipăi drumul dintre număr şi cuvânt
de-atâta noapte stau în mine uimit
şi aripi de înger cresc din pământ sfânt

 

ULTIMUL DRUM

n-am cules cuvinte pe-un câmp magnetic
n-am fost prin lume nici mire nici profet
prin amintiri am trecut ca un regret
şi-n cărţi e viaţa unui alt eretic

doar am trăit câte puţin din toate
timpul zace în cuget şi formule
trece vremea ca nişte vaci sătule
dinspre ieri se-aude clipă cum bate

a crescut în mine atâta moarte
încât zilele aproape mă orbesc
şi gândurile-mi ning peste departe

de dincolo ,Doamne, cu ochiul ceresc
vezi universul cum se preface-n scrum
de nu mai poţi opri ultimul meu drum


TIMP ŞI LEGE

se-aduna vremea la mine-n soarta
să-i vorbesc despre ale toamnei roade
dar aud cuvântul cum din gând roade
ulmul ce-a făcut azi ultima poarta

lăsată deschisă spre nefiinţă
acum poate intra în inima mea
orice rază stinsă din apusa stea
şi mă încarc cu divină credinţa

atât de aprins de sfânta lumină
că ard până la suflet în sonete
ca mireasma merelor în grădină

orice înger poate acum culege
taina din versuri fără să regrete 
că n-am mai ţinut cont de timp şi lege

 

CASA DIN ARBORI

casa cioplită din lemn de dor
a fugit în sus pe-un rău secat
acolo unde vulturii vin şi mor
în umbra trupului meu de bărbat

casa cioplită din lemn de dor
cu fereastra în noaptea târzie
cu miros de toamnă-n pridvor
s-a topit în nisipul din câmpie

casa cioplită din lemn de dor
cu acoperişul spart de ploi şi lună
o aud plângând în arborii când cobor
să sărut mugurii ce ne-mpreuna

casa cioplită din lemn de dor
ce-a zidit-o aprilie-n câmpie
mă priveste-acum cu frunzele ce zbor
şi-mi acoperă fruntea cu melancolie

 

DANS PĂGÂN 

de-o vreme caut ceva ce-mi era drag
m-am pierdut pe mine şi nu mă revăd
pe copilul orbit în mare prăpăd
stă un bătrân singur şi-l aşteaptă-n prag

cine o să vândă casa din bătrâni 
nimeni nu deschide poarta dinspre zi 
timpul doarme-n număr cine-l va trezi 
sonetele mele şi-au găsit stăpâni

numai tu . iubito , plângi în arhivă
noaptea cea mai lungă ninge peste noi
zăpada din grâu se face coliva

se-nchide Unul în Sfânta - Treime
vom fi acelaşi trup în clipa de-apoi
iubirea noastră danseaza-n mulţime

 

EPIFANIA UNUI MISTER

metafora unui arbore eram
prin rădăcini urca seva divină
că-s desfrunzit de timp n-am nicio vină
veniţi să culegeţi stele de pe ram

 

câtă lumină emana acest vers
pot ilumina o noapte de toamnă
când ultimele frunze mă înseamnă
cu tot nevăzutul din alt univers

 

aflat într-un cod ceresc sufletul meu
odihnă va găsi în număr impar
aud cum respira-n trunchi ultimul zeu

 

peste pleoape se zbat păsări de noapte
unda de sfârşit de vis soarbe nectar
şi vamă umbrei sunt prin roade coapte

 

IEŞIREA DIN SPIRIT

din ceruri astrale ninge cu idei
înzăpezit de vremea celor ce-au fost
mi-am zidit din amintiri alt adăpost
imagini divine traduc ochii mei

 

duhul e-n vis doar zborul i se vede
privirea mea dincolo stol de îngeri
cum stai , mama , în nevăzut şi sângeri
şi-mi viscoleşti gândul dar cine mă crede

 

în sângele meu bat clopote de-amurg
umbra toamnei putrezeste-n cuvinte
roadele luminii se fac morminte

 

în sufletul meu nechează un cal murg
gata pentru calea fără de sfârşit
stă universu-n mine trist şi spăsit

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 384 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 429 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou