Home
Acestea sunt ultimele postari ale sectiunii
Pantumier PDF Print E-mail
User Rating: / 18
PoorBest 
Written by Ion Roşioru   
Thursday, 04 November 2010 11:04

1

Sunt cochilia dorindu-şi noul melc s-o poarte-n spate.

Cornul vânătorii sacre îi răspunde altui corn.

Codrul smuls din rădăcină peste altul se abate.

Nor sanscrit ecoul ploii-n setea gliei îl răstorn.

Cornul vânătorii sacre îi răspunde altui corn.

Stropi de ceară curg din ochiul flăcării înfometate.

Nor sanscrit ecoul ploii-n setea gliei îl răstorn.

Demonii-şi triplează calea ispăşirii de păcate.

Stropi de ceară curg din ochiul flăcării înfometate.

În edenul amniotic nu mai ştiu să mă întorn.

Demonii-mi triplează calea ispăşirii de păcate.

Lupi de lut iau veşnic urma sideralului licorn.

În edenul amniotic nu mai ştiu să mă întorn.

Ca pe-o stepă-nzăpezită vântul sorţii mă străbate.

Lupi de lut iau veşnic urma sideralului licorn.

Sunt cochilia dorindu-şi noul melc s-o poarte-n spate!

2

Ne-adoptă disperarea-n clipa când evadăm din viitor.

Deliru-i vidul celui care nu ştie să se mai amâne.

Ca nimeni alţii dictatorii lipsiţi de bucurie mor.

Chiar şi pe zări aurorale apun poveştile cu zâne.

Deliru-i vidul celui care nu ştie să se mai amâne.

Niciunde nu-i mai frig ca-n vatra destinului mistuitor.

Chiar şi pe zări aurorale apun poveştile cu zâne.

Moira îmi adună inul topit în ultimul fuior.

Niciunde nu-i mai frig ca-n vatra destinului mistuitor.

Bezmetic Zburătorul sparge şindrila caselor bătrâne.

Moira îmi adună inul topit în ultimul fuior.

Mi-aduci aminte de troiţa ce-n urma dorului rămâne.

Bezmetic Zburătorul sparge şindrila caselor bătrâne.

Se umflă-un vânt de peste lume în clopotul tânguitor.

Mi-aduci aminte de troiţa ce-n urma dorului rămâne.

Ne-adoptă disperarea-n clipa când evadăm din viitor!

3

Speram ca-n drumul spre Emaus să-i dăm bineţe lui Iisus.

Plângeau de-a lungul sorţii noastre bătrânele prostituate.

Lumina-nţelepciunii tale ţâşnea din codexul hindus.

Ardea-n răspântii albe visul fântânii mele nesăpate.

Plângeau de-a lungul sorţii noastre bătrânele prostituate.

Din zori ne-nveşmânta în ceară imperceptibilul apus.

Ardea-n răspântii albe visul fântânii mele nesăpate.

Cutreieram bolnavi de minus pădurile din semnul plus.

Din zori ne-nveşmânta în ceară imperceptibilul apus.

Găseai rostuitoare pilda măgarului cu cruce-n spate.

Cutreieram bolnavi de minus pădurile din semnul plus.

Mocneau dureri parnasiene în carnea marmurei sculptate.

Găseai rostuitoare pilda măgarului cu cruce-n spate.

Îţi promiteam că-ţi las tăcerea în trei volume de tradus.

Mocneau dureri parnasiene în carnea marmurei sculptate.

Speram ca-n drumul spre Emaus să-i dăm bineţe lui Iisus!

4

Din lacrimile tale,Doamne, îmi fac lentile de contact.

De când mă ştiu pe lume geru-n linţoliu-i mă înfăşoară.

Încerc s-ajung la o-mpăcare cu spaima golului intact.

Hulpav dă iama peste soartă nesomnul pietrelor de moară.

De când mă ştiu pe lume geru-n linţoliu-i mă înfăşoară.

E prea târziu să mai apară Mefisto să-mi propună-un pact.

Hulpav dă iama peste soartă nesomnul pietrelor de moară.

Mă mistuie necruţătoare absenţa eului compact.

E prea  târziu să mai apară Mefisto să-mi propună-un pact.

Din mine umbrele se-nfruptă târându-mă-n eterna seară.

Mă mistuie necruţătoare absenţa eului compact.

Visez cum grâul roşu-i gata în palma tatei să răsară.

Din mine umbrele se-nfruptă târându-mă-n eterna seară.

M-aştepţi să-mi vămuieşti tăcerea pe ţărmul hăului abstract.

Visez cum grâul roşu-i gata în palma tatei să răsară…

Din lacrimile tale, Doamne, îmi fac lentile de contact!

5

Singurătatea-ncepe-n clipa în care karma mi se stinge.

În textul meu psihanalitic te-ntorci din ce în  ce mai rar.

Cu fiecare primăvară-ncolţeşte iarna sub meninge.

De-atât pustiu bătrânul Charon pe Styx se face edecar.

În textul meu psihanaltic te-ntorci din ce în  ce mai rar.

Întru seducţie totală doar în copilărie ninge.

De-atât pustiu bătrânul Charon pe Styx se face edecar.

Sinucigaşul îi dejoacă proiectul morţii de-a-l învinge.

Întru seducţie totală doar în copilărie ninge.

Câmpiile voievodale cu duhul zimbrilor le ar.

Sinucigaşul îi dejoacă proiectul morţii de-a-l învinge.

Atâtea sărbători sunt,Doamne,asfixiate-n calendar.

Câmpiile voievodale cu duhul zimbrilor le ar.

Sub paşii beţi ai evadării se-aştern cărările vikinge.

Atâtea sărbători sunt,Domne,asfixiate-n calendar.

Singurătatea-ncepe-n clipa în care karma mi se stinge!

6

Oricare poartă din La Mancha-i deschisă larg spre ficţiune.

Din utopiile albastre răzbate tropotul de cal.

La masa lungă de sub vişini plecarea ta o să  ne-adune.

Vom înteţi cu sete umbra castelului  medieval.

Din utopiile albastre răzbate tropotul de  cal.

Pândesc momentul când din moarte se iese pe cauţiune.

Vom înteţi  cu sete umbra castelului medieval.

Eroarea naşterii doar lupta cu soarta poate s-o răzbune.

Pândesc momentul când din moarte se iese pe cauţiune.

Soldaţii se-ncăzesc cu visul bastonului de mareşal.

Eroarea naşterii doar lupta cu soarta poate s-o răzbune.

În marmură mocneşte veşnic secretul codului astral.

Soldaţii se-ncălzesc cu visul bastonului de mareşal.

Trompetele Apocalipsei aşteaptă-un semn divin să sune.

În marmură mocneşte veşnic secretul codului astral.

Oricare poartă din La Mancha-i deschisă larg spre ficţiune!

7

Troieneşte-mi,Doamne,soarta cu miresme de salcâm.

Paşii tăi se pierd în zarea amintirilor funeste.

Cu bastonul ca zăpada bate-un orb în caldarâm.

Vitregiţi de slava lumii ne întoarcem în poveste.

Paşii tăi se pierd în zarea amintirilor funeste.

Între pietrele de moară textuală mă sfărâm.

Vitregiţi de slava lumii ne întoarcem în poveste.

Vântul spulberă cenuşa peste celălalt tărâm.

Între pietrele de moară textuală mă sfărâm.

În menhirele de sare plâng grădinile celeste.

Vântul spulberă cenuşa peste celălalt tărâm.

Preţuim un lucru numai când vedem că nu mai este.

În menhirile de aer plâng grădinile celeste.

Sub edenica lumină dintre lacrimi coborâm.

Preţuim un lucru numai când vedem că nu mai este.

Troieneşte-mi,Doamne,soarta cu  miresme de salcâm!

8

Războinicu-şi fierbea în zeama cucutei ultima săgeată.

Simţeai cum creşte-n mine stepa ce-aveam de-a pururi să devin.

Tăceau profund cocoşii lumii de plumb în noaptea blestemată.

Bătrânul cal cu ochi albaştri murea la stogul de pelin.

Simţeai cum creşte-n mine stepa ce-aveam de-a pururi să devin.

Cea de pe urmă ploaie-a sorţii în uşa izbei sta să  bată.

Bătrânul cal cu ochi albaştri murea la stogul e pelin.

La capătul potecii oarbe zvâcnea fântâna amânată.

Cea de pe urmă ploaie-a sorţii în uşa izbei sta să bată.

Prin carnea ta migra mormântul ca seva-n trunchiul de mălin.

La capătul potecii oarbe zvâcnea fântâna amânată.

Iscam o  boabă de lumină sub chipul sfântului străin.

Prin carnea ta migra mormântul ca seva-n trunchiul de mălin.

Doi îngeri memorau în şoaptă traseul către niciodată.

Iscam o boabă de lumină pe chipul sfântului străin…

Războinicu-şi fierbea în zeama cucutei ultima săgeata!

9

Ca niciodată-n noaptea verde mi-e dor de glonţul de argint.

E-o veşnicie de când tata se-ascunde crâncen în poveste.

Aud distinct năvala clipei în care uit să te mai  mint.

Scaieţii-mi cresc indefrişabili pe toate căile celeste.

E-o veşnicie de când tata se-ascunde crâncen în poveste.

Scrâşnind din dinţi mi-asum blestemul să nu mai ies din labirint.

Scaieţii-mi cresc indefrişabili pe toate căile celeste.

La marginea copilăriei m-aşteaptă caii să-i alint.

Scrâşnind din  dinţi mi-asum blestemul să nu mai ies din labirint.

Un înger slab îşi drege glasul să-mi dea dumnezeiască veste.

La marginea copilăriei m-aşteaptă caii să-i alint.

Doar fum e lupta mea cu sfinxul viclean al zodiei funeste.

Un înger slab îşi drege glasul să-mi dea dumnezeiască veste.

Pot să-mi privesc destinu-n faţă despovărat de orice jind.

Doar fum e lupta mea cu sfinxul viclean al zodiei funeste.

Ca  niciodată-n noaptea verde mi-e dor de glonţul de argint!

10

Sub fardul nupţial se-ascunde pervers un chip crepuscular.

Dând pinteni calului de sare ajung la vadul dinspre moarte.

Se şterge-n zarea sorţii urma potcoavelor de chihlimbar.

Păcatul naşterii absurde de Tine veşnic mă desparte.

Dând pinteni calului de sare ajung la vadul dinspre moarte.

Orbit ca fluturii de noapte în iadul dorului dispar.

Păcatul naşterii absurde de Tine veşnic mă desparte.

În trupul sfânt se cuibăreşte un pui de ger testamentar.

Orbit ca fluturii de noapte în iadul dorului dispar.

Descântecul mă stinge-n varul oglinzilor de apă sparte.

În trupul sfânt se cuibăreşte un pui de ger testamentar.

Visez că-s lacrima pădurii de brad care devine carte.

Descântecul mă stinge-n varul oglinzilor de apă sparte.

Miresmele-nteţesc lumina martirilor din calendar.

Visez că-s lacrima pădurii de brad care devine carte.

Sub fardul nupţial se-ascunde pervers un chip crepuscular!

 
« StartPrev14651146521465314654146551465614657146581465914660NextEnd »

Page 14651 of 16779

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 289 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 279 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou