|
"Nainte, învăţători uniţi!" |
 |
 |
 |
|
Scris de Vali Slavu
|
|
Vineri, 03 Septembrie 2010 09:50 |
Deci, puneţi minte lângă minte
Şi umăr lângă umăr tare,
Căci prea sunt năzuinţe sfinte
Şi prea ni-i idealul mare!
Şi, strâns legaţi prin dor de muncă,
Pe-ntinsul ţării răspândiţi,
De sus s-avem sfânta poruncă:
”Nainte, învăţători uniţi!”
(Din „Imnul învăţătorilor”)
Imnul învăţătorilor a răsunat din nou, de data aceasta la Constanţa, deoarece, în urmă cu o sută de ani, tot aici, se desfăşura al III-lea Congres al Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România. Această ediţie aniversară s-a desfăşurat sub egida AGIRo dar şi a Asociaţiei Învăţătorilor şi Institutorilor Constănţeni.
Deschiderea festivă a avut loc la Teatrul Naţional "Oleg Danovski" din Constanţa. Delegaţia judeţului Ialomiţa ne-a uimit, cu primirea originală. Un grup de copii, îmbrăcaţi în costume naţionale, ne-a întâmpinat cu cozonaci şi cu buchete de flori şi spice de grâu.
În cuvântul de deschidere, domnul Viorel Dolha, preşedintele AGIRo, a propus să fie numiţi membri de onoare ai asociaţiei, personalităţi politice care au făcut, de-a lungul anilor, front comun cu dascălii, în încercările lor de reabilitare a învăţământului românesc: doamna Ecaterina Andronescu şi domnul ministru al învăţământului din Republica Moldova, Leonid Bujor. De asemenea, doamna prof. dr. Mariana Marin a fost numită "omul anului", pentru activitatea desfăşurată în scopul întăririi legăturilor dintre dascălii din cele două ţări surori.
Dintre oficialităţile de la prezidiu, domnii Crin Antonescu şi Andrei Marga au fost primii care au luat cuvântul, deoarece renunţaseră, pentru scurt timp, la alte probleme, pentru a răspunde invitaţiei de a participa la congres.
Domnul Crin Antonescu a început cuvântarea, exprimându-şi convingerea că, dacă mai ţine ceva în ţara aceasta, ţine datorită unor oameni precum dascălii, care, deşi desconsideraţi şi umiliţi, înţeleg să-şi ia în serios misiunea, continuând să se respecte pe ei şi profesia aleasă. A subliniat necesitatea numirii unor oameni de prestigiu, care să se ocupe de educaţie, oameni care să respecte educaţia, astfel încât şi la noi să se devină realizabile două lucruri care, în alte ţări, sunt sfinte: orice copil să aibă acces la educaţie şi condiţia celui care oficiază actul educaţiei să nu mai fie una umilă.
Fiu de dascăl şi dascăl, la rândul său, a declarat că se va simţi jignit, atâta vreme cât munca noastră va fi măsurată cu ceasul de taximetru, cu ora şi ne-a urat succes, curaj şi… răbdare.
Domnul Andrei Marga a vorbit despre soluţiile aparent aspre pe care le-a aplicat în perioada 1996-2000, în care a hotărât soarta învăţământului românesc. Cea mai aspră, după părerea dumnealui, a fost desfiinţarea liceelor pedagogice, în favoarea colegiilor pedagogice, după modelul Franţei.
A continuat, amintind, dacă mai era nevoie, că România se află în cea mai mare criză a epocii moderne, o criză produsă din cauze indigene, din incompetenţe administrative, precizând că sunt aduşi în funcţii, oameni nepotriviţi, după criterii folosite abuziv de Stalin şi Ceauşescu. După părerea dumnealui, România are cel mai incompetent guvern din istoria ţării. Nici un alt guvern nu a reuşit „performanţa” de a nu obţine niciun proiect de lege valabil. Legea Educaţiei este plină de greşeli gramaticale şi de erori logice. În acest fel, învăţământul românesc va fi împins în trecut. În învăţământ este nevoie de reorganizare, nu de disponibilizări.
Cuvântarea domnului Leonid Bujor, ministrul învăţământului din Republica Moldova, a fost foarte emoţionantă. Numindu-ne „fraţi de meserie”, şi-a exprimat bucuria de a vedea posibilă derularea procesului de depolitizare, de „destalinizare”, în şcoli. În Republica Moldova s-a trecut la elaborarea unor noi strategii de dezvoltare a învăţământului, la elaborarea Codului educaţiei, precum şi la elaborarea unui nou curriculum, la istorie. Prima lecţie, din noile manuale de istorie, va fi dedicată lui Grigore Vieru, poetul care a cântat, mai bine decât oricine, adevărul despre limba, cultura, sufletul şi durerile românilor din Republica Moldova.
Un pas important a fost făcut, de curând, prin semnarea acordului de recunoaştere reciprocă a diplomelor din cele două ţări. În urma protocolului de colaborare, trei mii de liceeni şi o mie de studenţi moldoveni vor învăţa în România.
Urarea de final nu putea fi decât una plină de sensibilitate: „Linişte şi pace în suflet! Să rămâneţi, în continuare, semănători de carte şi recunoştinţă!”.
Delegaţia judeţului Neamţ a dăruit delegaţiei din Republica Moldova un covoraş simbolic, cu portretul lui Mihai Eminescu.
Domnul Viorel Dolha a făcut o trecere în revistă a perioadelor zbuciumate din istoria ţării noastre, amintind că, la 1907, dascălii au fost cei care au instigat, spunând: „Nu mai răbda!”. Apoi, în anii care au urmat Marii Crize, dascălul român nu a făcut nicio grevă, înţelegând situaţia grea cu care se confruntă toată ţara.
Doamna Ecaterina Andronescu a considerat necesar să dea cezarului ce-i al cezarului, subliniind rolul pe care l-a avut Spiru Haret (nume pătat în zilele noastre) în învăţământul românesc. Procesul de alfabetizare a României a început în urma lucrărilor primului congres, organizat din iniţiativa lui Spiru Haret. Când, prin anii ’30, s-a pornit un proiect pentru realizarea unei statui a marelui ctitor de şcoală românească, a participat şi Brâncuşi, cu o fântână, menţionând că aşa-l vede pe Spiru Haret: un izvor care nu seacă niciodată. Un izvor nesecat este dascălul, doar că, din păcate, situaţia actuală din învăţământ îi face tot mai anevoioasă „curgerea”.
Ni s-au adus asigurări că Legea Educaţiei, aflată pe masa Senatului, este „cântărită”, articol cu articol, pentru a avea stabilitate în timp, prea dese fiind schimbările din învăţământ. Dar orice lege, cât de bună ar fi, nu poate înlocui ceea ce face dascălul, în clasă: acolo, copilul se transformă, din nimic, într-un om mare.
Domnul Cristian Dumitrescu, de la Comisia de Învăţământ, din Camera Deputaţilor, a menţionat că un discurs scurt este cel mai bun. De aceea, şi-a spus punctul de vedere concis, menţionând că, deşi Legea Educaţiei a fost „desţelenită”, reforma se poate face numai cu bani. Acest lucru va fi realizabil, când acei care hotărăsc destinele învăţământului vor înţelege că au un singur partid: Partidul Şcolii!
Medalia de aur, oferită anul trecut delegaţiei Serbiei, a fost transmisă, anul acesta, dascălilor din Republica Moldova.
Întâlnirea de la Teatrul „Oleg Danovski” s-a încheiat cu un recital al maestrului Tudor Gheorghe, cuprinzând secvenţe din spectacolul „Taina cuvintelor”, un spectacol grav, major, în care se pledează pentru frumuseţea şi poezia limbii române, pentru că „în limba ta ţi-e dor de mama”!
În cea de-a doua zi a congresului, lucrările s-au desfăşurat la Cazinoul din Eforie Sud. Printre cei care au răspuns invitaţiei de a participa la dezbateri, se numără şi ministrul educaţiei, domnul Daniel Funeriu, care, cu un umor trist, a precizat că, atunci când este întâmpinat cu aplauze, se miră cum de le mai primeşte. Această afirmaţie dovedeşte faptul că domnul ministru, cunoscând situaţia jalnică a învăţământului românesc, se aştepta la huiduieli, nu la aplauze. Dar, aşa cum a precizat o colegă, suntem cadre didactice şi suntem capabili să ne spunem punctul de vedere cu demnitate. Noi ne-am expus problemele clar şi la obiect, dar ni s-a răspuns făcându-se apel la calităţile noastre omeneşti (răbdare, înţelegere), cum bine a spus o colegă, prin "şantaj emoţional".
La începutul discursului, domnul ministru Funeriu şi-a exprimat mulţumirea pentru încheierea acordului de recunoaştere a diplomelor de studii între România şi Republica Moldova. A continuat cu un periplu în anii de şcoală, amintind despre învăţătoarea dumnealui, care în 1976, când începea clasa I, era în primul an de învăţământ, iar în anul numirii în funcţia de ministru, a ieşit la pensie ("Cu ce pensie?" s-a auzit o întrebare, din sală.). A precizat că învăţătoarea este cea care l-a ajutat să preţuiască valori umane ca munca sau disciplina, rolul dascălilor fiind acela de a ajuta oamenii să devină oameni.
Referindu-se la anii cât a trăit în străinătate, a subliniat care sunt valorile ţărilor respective, în jurul cărora se adună oamenii, în vremuri de criză. Astfel, Germania s-a ridicat prin muncă. Americanii au ca simbol valoarea numită "visul american", conform căruia, oricât de jos ai fi, poţi deveni un învingător. Pe japonezi, instituţia împăratului, istoria, îi face să fie puternici. Franţa are trei valori: libertate, egalitate, fraternitate. A propus ca noi, românii, să definim educaţia, ca fiind valoarea care să ne unească, în aceste vremuri potrivnice.
Domnul ministru (al 100-lea ministru al învăţământului, din ţara noastră) a cerut să fie ajutat în încercările de recredibilizare a învăţământului românesc, precizând că acest proces se poate face prin seriozitate şi trebuie să aibă o continuitate şi după schimbarea miniştrilor. În acest scop, i-a solicitat domnului preşedinte să-i adreseze o scrisoare oficială, cu care să se simtă mai bine "înarmat", în faţa ministrului finanţelor, pentru că, se ştie, fără fonduri este greu de reaşezat învăţământul acolo unde-i este locul.
Pentru începutul anului şcolar, se va lansa, în zilele următoare, la Bucureşti, o campanie de strângere de cărţi, de la părinţii cu posibilităţi materiale, pentru a fi trimise la copiii români din Republica Moldova şi Ucraina.
Pornind de la iniţiativa ministerului de a lua de la bogaţi pentru a da săracilor, domnul Viorel Dolha a amintit că în România este necesară o solidaritate a celor care au cu cei care nu au, nu invers, aşa cum paradoxal se întâmplă acum la noi, cu tăierea din salariu.
Domnul ministru al învăţământului din Republica Moldova şi-a început discursul, aşa cum ne obişnuise, în mod poetic: "Funcţia de ministru în Republica Moldova este ca o floare de dor, în bătaia vântului. Apoi, în linii mari, a reluat ideile exprimate în prima zi, insistând pe importanţa semnării acordului de recunoaştere a diplomelor.
Din partea Colegiului Director al AGIRo, doamna Adina Tulbure, a prezentat proiectul educaţional "Vise", în care s-a reuşit atragerea de organizaţii din Italia şi Danemarca. Acest proiect nu mai poate fi pus în aplicare, din cauza crizei economice, fiind vorba despre un proiect de 500.000 de euro.
Au mai luat cuvântul: domnul Teodor Pătrăuţă, cel care a sprijinit apariţia volumului „Portrete de dascăli”, domnul deputat Amet Aledin, dar şi câţiva reprezentanţi ai învăţătorilor din ţară. Cel mai răsunător „strigăt” a fost cel al doamnei Victoriana Gălbenuş, care a spus, clar, durerile dascălilor, fapt care l-a determinat pe domnul ministru Funeriu să exclame: „Aceasta-i atitudine, să se spună lucrurilor pe nume! În acest spirit ar trebui să se desfăşoare lucrările congresului!”
Şi chiar s-au desfăşurat în aceeaşi atmosferă, în zilele următoare. După-amiază, s-au desfăşurat lucrările pe secţiuni, la Restaurantul Măgura din Eforie Sud, moderator fiind doamna prof. dr. Mariana Marin. S-au discutat probleme de maximă importanţă pentru învăţământ, cum ar fi abandonul şcolar, pregătirea elevilor pentru situaţii de urgenţă (lucruri mult mai importante decât ceea ce se învaţă acum în şcoală), situaţia instituţiilor de învăţământ la început de an şcolar. Am considerat de datoria mea să ridic problema textelor literare de o calitate îndoielnică, din manualele şcolare. De aceea, am dat citire unui eseu, care se regăseşte şi în Revista AGIRo, volum care, în cele peste trei sute de pagini, cuprinde articole, studii de specialitate, exemple de bună practică, eseuri şi versuri.
S-au derulat, în această zi, două evenimente de suflet. Primul a fost întâlnirea cu domnul învăţător Victor Paulian, fost deţinut politic, care la cei 79 de ani, ne-a vorbit despre umilinţele la care a fost supus în anii de temniţă. Al doilea eveniment emoţionant a fost prezentarea portretului doamnei profesoare Elena Cernăeanu, din Lupeni, Hunedoara. Cadru didactic de excepţie, deşi pensionară, de câţiva ani, a venit la Constanţa, pentru a participa la congres.
În ziua următoare, au continuat lucrările, sub îndrumarea doamnei Margareta Gheorghiţă, din Corpul Director AGIRo. Domnul Florin Colceag a prezentat o revistă de probleme de matematică şi ne-a vorbit despre o tabără de matematică (desfăşurată, anul acesta, la Novaci). Doamna Adina Tulbure a prezentat un soft educaţional, iar domnul Alexandru Bordea, un curs de citire rapidă.
În ultima zi a congresului, în sală a fost amenajată o expoziţie de lucrări plastice, realizate de elevii constănţeni. Doamna profesoară Ecaterina Rupesac, preşedinta Asociaţiei Învăţătorilor şi Institutorilor Constănţeni, a vorbit în numele gazdelor, prezentându-ne, în linii mari câteva din aspectele organizatorice cu care s-au confruntat.
S-a realizat un bilanţ al activităţilor desfăşurate, s-au făcut propuneri pentru ediţiile viitoare ale congresului, s-au pus bazele unei colaborări permanente între dascălii din ţară, s-a cântat, s-au împărtăşit impresii.
De remarcat faptul că, la restaurantul hotelului Măgura, unde am fost cazaţi o parte din participanţi, au avut loc, în fiecare seară, spectacole oferite de elevi, dar şi de ansambluri profesioniste din ţară. Aşadar, voia bună a fost la ea acasă, având prilejul de a ne relaxa după fiecare zi de lucrări.
După congresul de anul trecut, de la Bucureşti, speram să se întrevadă, pentru învăţământul românesc, o nouă perspectivă. Nu s-a schimbat nimic în bine. În acest an, nu-mi permit să sper nimic, în condiţiile în care şi alte categorii profesionale o duc la fel de greu sau chiar mai rău decât noi. O rază de speranţă ar fi faptul că domnul ministru Funeriu o va primi, săptămâna viitoare, pe doamna învăţătoare Victoriana Gălbenuş, pentru a-i expune nemulţumirile noastre.
Delegaţia judeţului Hunedoara, la plecarea din Eforie Sud
|
|
Articole
