Home Altele Călători prin cuvinte
Călători prin cuvinte PDF Print E-mail
User Rating: / 3
PoorBest 
Written by Constantin Ciubotaru   
Sunday, 20 February 2011 11:14

Ionela Flood

Doctorand în ASE, profesor, manager cultural. Locuieşte de 8 ani în Marea Britanie cu familia. Din 1998 este prezentă în reviste şi antologii literare. Obţine mai multe premii. Invitată la Circulo Poetico RefleXos din Madrid, unde a lansat primul ei volum de poezie, Ţărmurile iubirii, câştigător al premiului Grigore Vieru, 2009, decernat de Liga Culturală pentru unitatea românilor de pretutindeni. Volumul a fost publicat în limba spaniolă la Editura Niram Art din Madrid. (Ariadna Petri, Madrid.)

Al doilea volum de poezie este Parfumul îngerilor, Editura Deliana, Bucureşti, 2010.

“Poeţii sunt ca îngerii. Slujesc din lumea lor, inaccesibilă oamenilor, ca lumea omenească să se menţină în planul lui Dumnezeu, iar Ionela Flood este poet. Un poet care îşi păstreazî metaforele în cartuşiera inimii”. (Vasile Ursache).

 

Călători prin cuvinte

Prefaţă

O carte este o izbândă a omului asupra cuvintelor. Şi a timpului care ni s-a dat, pe care adeseori nu ştim să-l drămăluim…

Cartea de poezie este altceva! Ea este în primul rând victoria sensibilităţii, a visurilor frumoase asupra pragmatismului cotidian, asupra banalului şi vulgarităţii care ameninţă să domine contemporanietatea.

Poetul face un lucru formidabil: El extrage din cuvintele pe care noi le utilizăm, şi le tocim, pe acelea care prin conotaţie şi armonie ne încântă, ne emoţionează, trezeşte ceea ce vechii greci numea cathatsisul!

S-a întrebat cineva câte săptămâni poţi simţi că trăieşti într-o clipă? Într-un gând, care-ţi revine seară de seară şi-ţi alungă somnul? Ce şi câte idei au ars în subtilul şi fantasticul laborator poetic când ai dat formă prin scris metaforei Mugurilor din scrum? Din aceşti muguri va gemina însă holda de maci roşii, maci de suflet înconjuraţi de spinii dragostei, care picură din vârfurile lor ascuţite lacrimi de iubire…

Numai un poet poate cunoaşte o cale prin care să alunge dintre noi durerea şi nedreptatea printr-o stea! Rogu-te, Doamnă de Poezie să-i spui acelei Stele să facă un ocol şi pe la noi! Sau spune-ne măcar în ce Galaxie s-o căutăm!

Oare cine altcineva decât un vers inspirat ar putea să te înveţe să ţeşi punţi peste apele repezi dintre inimi şi uitarea destinului?

Versurile dumitale mi se par asemenea acelor cununi de premiere pe care le primeam în copilărie: flori proapete, verde crud, îndemn şi argument că posesorii acestora pot visa.

Scriam, în celălalt mileniu, la vârsta încercărilor despre  un volum de poezii (N.Labiş):”Cu de toate m-ai alintat! Haine noi mi-ai cumpărat, De cuvinte-împărat…” După un sfert de veac altcineva, ajuns prin acele ciudate meandre ale vieţii pe malurile Atlanticului ţese haine din cuvinte. Tânărul de atunci ciufulea bănuţii de lână ai mieilor, matale, Domniţă,  ciufuleşti iluziile… Boala noastră naţională – de suflet – se numeşte dor! Călăii timpului n-au reuşit s-o “vindece”.Dorul nostru e nemuritor. Numai la noi avem dor de casă, de masă, de strămoşi, un dor care doineşte lin de câteva mii de ani pe un plai mirific şi în bobul de grâu fiert la focul vetrei, în iernile carpatine! Am fost ninşi de necazuri, dar s-a uitat că pentru noi, românii ninsoarea  înseamnă Naşterea Domnului!

Colindul adus pe fiece fulg de nea, alife de suflet, ne vindecă mai ales de aleanul copilăriei. Colindul ne aduce-n minte  părinţii care erau tineri, pe bunici, pe fraţii mai mari, pe atunci şi ei mici…

Dorul să colinde îndărăt, în copilărie, în zâmbetul bunicului pe care-l cunosc doar dintr-o fotografie.

Colind ţesut din fuiorul îngeresc, colind de mamă, căreia fiicele-i, în dumezeiasca naivitate îi cer şalul păstrat pentru înmormântare şi cealaltă botinele cu care mergea doar la biserică, colind cu fraţi cinci, care nu mai voiam să mergem în opinci, eu i-a cerut cismele, altul cojocul, celălalt căciula…

Colind de stele, în care râde lacrima. Recunosc, am plâns prea mult, copil şi tânăr fiind… credeam că mi-au secat izvorul lacrimilor… Aşa ceva nu-i posibil… Colindul de mamă mi-a adus câteva mărgăritare umezi la colţul genelor, mulţumesc pentru ele, Doamnă Ionela Flood!

Un greier cu domiciliul flotant în viţa de vie de sub streaşina casei mele  mi-a făcut aseară o vizită şi cântând în limba universală a celor care iubesc frumosul, mi-a şoptit că ar dori să viziteze Londra. L-am rugat să-mi ducă şi mie  o broderie mai ciudată, cu parfum poetic, cusută cu molinea de gânduri  vopsită în zeamă de rădăcină de ciuboţica cucului şi de coajă de sânger, la care s-a pus trei boabe de sămânţă de mărgăritar, roşii, neapărat culese într-o noapte din ultima decadă din zodia Fecioarei.

Ionela! Vă doresc numai o sută de volume! Drum bun versurilor în lume!

Constantin. T. Ciubotaru

Membru al USR şi Societăţii Scritorilor din Bucovina

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 361 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 234 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou