87. Ai făcut 40 de ani şi nu scapi de obsesia sticlelor cu alcool, mai ales cu muzica asta înnebunitoare lângă tine şi cu încă o noapte, chinuitoare, la geamuri - îţi fumezi ultimele ţigări cu uimire şi nedumerire ca atunci când totul s-a încheiat într-o explozie de sentimente şi cuvinte contradictorii, confuze, încărcate până la refuz de amărăciune, otravă, cerşetorie, milă, dispreţ, durere, patimă şi Ea dusă a fost de atunci, peste câţiva ani povestea asta nu va mai fi de folos nimănui, vei fi expirat, depăşit de alte evenimente, decimat de tensiunea altor despărţiri, mult mai catastrofale, drama ta nu este unică, e împânzit pământul de reflexii de acest fel - sfinţii de pe pereţi veghindu-ţi somnul, ei ţie, tu altcuiva, acela altuia şi aşa mai departe.

88. Ai vrut să-ţi sărbătoreşti cei 40 de ani pe un tren - călătorii acelei nopţi au coborât obosiţi, unii abia treziţi din somn, încruntaţi şi necomunicativi, după ce s-au uitat la panoul de sosiri-plecări au intrat în restaurantul gării, un vânzător încercănat a apăsat clapeta casetofonului cu o singură boxă, s-au aşezat fiecare la câte una din cele şapte mese, ai intrat ultimul în încăperea nezugrăvită de ani de zile, ai cerut cafea, când te-ai întors de la tejghea cu paharul de plastic în mână izolaţii te-au privit pe furiş, cu ochi răi, întrebându-se la care dintre mese te vei aşeza după tradiţionalul: “E liber?”, ai ezitat şi brusc şi-au luat cu toţii bagajele, au plecat tăcuţi, scârţâitul uşii însoţind fiecare plecare, o pală de aer rece a mişcat spre geam fumul de ţigară iar tu te-ai aşezat la ultima masă, cea din apropierea ieşirii, ţi-ai băut cafeaua ca şi cum toate s-ar fi petrecut firesc apoi uşa a fost dată la perete şi o ceată de tineri cu un casetofon dat la maximum a făcut cioburi situaţia, ai mai fumat o ţigară, ai părăsit atmosfera zgomotoasă, erai blocat pentru două ore în staţia aceea - i-ai văzut pe toţi în sala de aşteptare, grupaţi, complotând, ai rămas pe peron, cu ochii la şinele de cale ferată luminate de câteva becuri roşii.

89. Proaspăt pensionar la 40 de ani, imaginezi un guvern care ar arde public toate legile, ordonanţele, constituţia, codul juridic - tot amalgamul ăsta zăpăcitor ce-ţi face praf puţinii bănuţi, bun, de-acum nu mai au valoare parametrii judecăţii noastre, să spună, acum ne ghidăm după Cele Zece Porunci, ţi se spune să nu furi, nu fura, să nu ucizi - nu ucide, să nu pofteşti femeia aproapelui tău - nu pofti ş.a.m.d. - să nu se precizeze pedeapsa celui care va călca strâmb, să rămână în aer conceptul de justiţie.