Dacă vei auzi iarba,

să-mi pui în chimir o sămânţă de gând

şi-n traistă dor, în loc de merinde,

cine ştie, dacă pe drumul străin

vor mai înflori vise

cu rod.

Şi cine ştie,

dacă fântânile vor sta în cumpănă

şi nu vor fi secate de dor,

altfel, voi adormi din amurg

acoperit cu o mână de stele.

Te voi visa în florile câmpului

flămândă de aer,

dimineaţa amintindu-mi doar pietrele drumului

care mă iubesc,

cu o durere de moarte.