După o lună şi trei zile

dau cu ochii de Vasile!

Pitit după un colţ de stradă

mă ascund să nu mă vadă,

vrând să îi cad în... spinare,

însă-am strănutat prea tare...

el s-a-ntors şi m-a văzut

şi îndata a dispărut,

căci ştiindu-se de  de vină,

a sărit într-o maşină

şi uite, pe-aici ţi-e drumul,

l-a-nghiţit ceaţa şi fumul!

Ei, parcă e prima dată,

bată-l norocul, să-l bată!

I-am împrumutat o mie

şi de-atuncea, măi bădie,

nu-l mai prind pe Văsălie!

Morala:

Dacă ţii la prietenie,

nu da bani pe datorie!

NEBUNUL ŞI PISICA

Circula prin târg, odată,

O glumă cu un nebun,

Dacă-aveţi pic de răbdare,

Eu îndată am să v-o spun!

La nebuni, la Bălăceanca,

era unul, mai nenică,

Internat de mult şi bine,

Fiindcă se credea pisică!

Însă un doctor inimos,

După o vreme oarecare,

A văzut aşa, la dânsul,

Un pic de-ameliorare!

A chemat apoi flăcăul,

Constatările să-i zică

Şi să-i spună că-i dă drumul

Dacă nu mai e pisică!

- Bineînţeles, sunt sigur,

Pot jura chiar daca vrei,

Că sunt om, domnule doctor

Şi nu mai prind şoricei!

Doctorul, inimă largă,

În aceeaşi după-masă,

îi dă drumul din ospiciu

Şi-l lăsă să plece-acasă.

Îmbătat de bucurie

Şi sărind într-un picior,

Până-n culmea fericirii,

O porneşte spre Obor!

Dar deodată, dintr-o curte,

Iese un căţel banal,

Şi nebunu-o ia la fugă

Înapoi către spital!

Dinţii-i clănţăne puternic,

I-e mărită-adrenalina…

Când, în calea îi apare

Chiar doctorul cu pricina!

- De ce făcuşi cale n-toarsă

Şi tremuri aşa de frică?

Nu spuneai de dimineaţă

Că tu nu mai eşti pisică?

- Dom’le doctor, ai dreptate,

N-am să spun asta nici mâine,

Dar în drum spre libertate

Mi-a tăiat calea un câine!

Şi de-atuncea vai de mine,

Tremur tare şi mi-e frică,

Fiindcă nu-s convins că dânsul

Ştie că nu sunt pisică!

Morala:

Errare humanum est,

Dar vă mai spun ceva:

Şi lupu-şi schimbă părul,

Însă năravul, ba!

NEBUNUL ŞI CĂŢELUL

Ieri trecând pe bulevard,

întâlnesc aşa-ntr-o doară

pe unul într-o ureche

tragând un galoş de-o sfoară!

Se oprea la câte-un stâlp

foarte afectat drăguţu’

murmurând suav şi dulce:

„Hai cu tata, cuţu, cuţu!”

Vroind să îi cânt în strună

îl întreb politicos:

-Din ce rasă face parte

acest caţeluş frumos?

-Bă... tu eşti bolnav cu ochii,

sau te-ai cam scrântit niţel,

cum poţi oare o ciubotă

s-o confunzi cu un căţel?

-Dac-am făcut o greşeală

v-aş ruga să mă scuzaţi,

dar de ziceţi că-i ciubotă

dece nu o încălţaţi?

-Mă, tu eşti nebun, băi frate,

dac-o-ncalţ poate mă muşcă!

Şi negru de supărare,

A tulit-o ca din puşcă!

Morala:

Când din întâmplare

Dai de un nebun

Dacă vrei să ai pace

Taci şi-ţi vezi de drum!

STICLE

Întâlnindu-l pe Pericle,
îmi strigă, cu voce tare:
Măi amice, de eşti mare,
gaseşte-o rimă la „sticle”!

M-a dat gata, nea Pericle
şi... cuprins de constipaţie,
nu am nici o inspiraţie
să găsesc rimă la „sticle”!

Nici chiar Veronica Micle,
sau Eminescu Mihai,
n-au vreun vers, mai ditamai,
care rimează cu „sticle”!

De s-ar transforma în „cicle”
pluralul de la ciclu,
sau acel de la biciclu,
ar rima, parcă, cu „sticle”!
----------------------------------
Din cauza lui Pericle,
am stat treaz întreaga noapte,
dar nici până-n zori, la şapte,
n-am găsit rima la „sticle”!

Am migrene de la „sticle”,
de nesomn şi oboseală,
dar am de dat socoteală
lui Pericle!

Am băut vodka din sticle,
recitând în gând din Micle
şi schimbând două bicicle
ajung la conu' Pericle.

Îl găsesc trântit sub pat,
mort de beat
şi înconjurat de „sticle”!

Nu-l pot trezi pe Pericle
din mirajul lui Morfeu,

dar de ce să mint, nici eu,
nu prea fac faţă la „sticle”!

Îi scriu răvaş lui Pericle,
pe un petec de ziar:
Recunosc ca n-am habar
să găsesc rima la „sticle”…

Gogomanule Pericle,
cu ciorapi roşii de lycre,
de eşti aşa tare-n sticle
găseşte-o rima la „icre”!

ATHENÉE 1975

Hai la Athenée Palace

Unde nouă mult ne place!

Lumea bună-a capitalei

Vine să stea la taclale

Şi să tragă un vizichi,

Să îl vadă pe Patrichi,

Pe Pascu cu cascadorii

La masă cu trei prigorii

Îmbrăcate-n geci de scai

Dai un ban, poţi sa le ai!

Două paraşute mute,

Cu tarif de „şapte sute”

Nemâncate de o lună

Stau la masa cea mai bună.

Au amanţi, doi negrotei

Camera 303

Şi-un pârlit arăboi

De la 202.

Într-un colţ Nicolaescu

Bea cafea cu Albulescu.

Printre sticle şi ulcele

Pucă, Pâcă, Mălăiele...

Iar colea lângă-intrare

Răutu şi Mălaimare!

Nicu şi cu doi jealaţi

Servesc varză cu cârnaţi

După ce-ai băut la bar

Opt sticle de Murfatlar!

Directoru’ Anastasiu

Se ceartă cu un chefliu

Explicându-i că nu-i place

Beţivi l-Athenée Palace

Care e puşi pe scandal

Şi-l trimite la spital

Să îşi facă un control

La cap şi la demisol...

Jos la barul cel de noapte

Intră numai cine poate

Trei străini, cinci bişnitari

Că e plata în dolari.

Cântă Virginica Ciuciu

La ţambal, neagră ca tuciu.

Ospătari cu epoleti

Şi mulţi boşi beţi-criţă-beţi.

Foaie verde ciumafai

Dai un ban, onoare ai,

C-aşa-i l’Athenée Palace

Unde nouă mult ne place!

PARODIE DE CRĂCIUN

Comunistul Moş Gerilă

De mult nu mai vine,

Toată lumea a sperat

C-o să fie bine!

Acum vine Moş Crăciun,

Aşteptat cu-ardoare,

Dar de-oamenii săraci

Nici în cot nu-l doare!

Copilaşii mititei

Nu îl mai salută,

Fiindcă nu le dă nimic

Dacă n-au valută!

Dorindu-ţi o jucărea,

Te uiţi la vitrine

Ca şi Nastratin Hogea

Şi să plângi îţi vine!

Având ochii-nlăcrimaţi

De-atâta splendoare,

Stai în stradă necăjit

Şi simţi că te doare!

Unii ţipă ca e bine,

Alţi găsesc scuze,

Mulţi se uită la vitrine

Şi se ling pe buze!

Asta-o fi economia

Aia de piaţă?

Dacă-l văd pe Moş Crăciun

Îl arunc pe gheaţă!

LA CINĂ CU EVITA

(Unei prietene într-ale scrisului,

din Spania)

Stimată doamnă Evita

Mult iubită şi privită

Ai noştri nu vă evită

Şi la cină vă invită

Dacă ora-i potrivită

Şi ocazia-i ivită

Masa poate fi servită:

Oferim ciorbă de vită

Şi sarmale-n foi de viţă

Iar la felul trei alviţă,

Vin, bere şi şliboviţă

Şi orchestra lui Ioviţă.

REŞEDINŢA MĖ CANDRIE

(Unei poete prietene care a fugit de viaţa agitată

din Bucureşti autoexilându-se la ţară...)

Reşedinţa mè candrie

E-n pustie,

Acolo îmi plâng de milă

Pe-o camilă

Şi-mi şterg ochii c-o pisică,

Că mi-e frică

De reptile!

De trei zile

Plâng întruna şi suspin

De necaz, de-atâta chin!

Ştiu că este în zadar

Să-ntorc viaţa, s-ajung iar

Ca şi-acum treizeci de ani

Când iubeam pe sub castani

La şosea în Bucureşti,

Eu frumoasa din poveşti,

Şi-i ţineam pe toţi, spun drept,

La respect,

Doar odat' pe săptămână

Un pupic micuţ pe mână,

Să nu se-ncreadă, vezi-bine,

Şi să poftească la mine.

Dar acum, ce-aţi vrea să fac?

Cozonac?

Am parte de pâine-amară

Chiar de-i vară

Şi căldură-ngrozitoare,

Rău mă doare

Colo-n piept la inimioară.

Uite-o cioară,

Ce pe cer îmi dă târcol...

Of ce viaţă, ce pârjol!

Nu mă duc pe nicăieri

Sincer,

Nu mai am puteri

Să îndur singurătate

Cât se poate.

Împart casa cu Monel,

Un căţel cu ochelari,

Bineînţeles de soare,

Ce dogoare!

Şi cu Miţi, o felină.

Sunt de vină

C-am fugit de un bărbat

Şi m-am autoexilat…

Sihăstrie

În pustie!

Dă-o-ncolo de iubire...

Îmi ies din fire

Numai când îmi amintesc!

Şapte zile o să postesc

Şi am să-l rog pe Dumnezeu

Să-i dea şi lui ce am eu.

PARODIE ÎN ROMGLEZĂ

PENTRU JOHNU MAICHIIi

Johnu, when erai copil

Duceai caprele la hill

Dar amu când eşti playboy

Don’t remember plai cu boi.

Te îmbraci cam indecent

Cu haine de second hand

Iar „noroc” când e să dai

Nu ştii only „ceau” şi „hi”.

How do you do, te-ntreab-o cow

Tu răspunzi: „Duiu hau-hau”

Ţi-ai schimbat numele în John,

Dar ţăranii-ţi spun tot Ion!

Într-o nară porţi belciug

Ca şi taurul la plug,

În sprânceană-ai trei cercei

Cumpărati pe dolărei

De la Chivu de la colţ,

Sută la sută... gablonţ!

Heavy metal, ce să zic?

Ţi-ai pus ring şi-n buric.

Macho-man Johnica-maichii

Ţi-ai făcut frizură spiky

Semănând cu un arici

Dai din bici şi face plici!

Piele groasă pe obraz

De opt zile eşti neras

Ca Silvestru lu’ Stalone

În filmul cu Sharon Stone.

Porţi blue jeans c-aşa e moda

Şi bei numa’ whisky and soda

Pe pensia lu’ bătrâna...

La muncă, nu la-ntins mâna!

DĂNUŢ SRL

La Dănut la SeReLe

Foarte multă lume e!

Vin vedete şi… vedeţi

Politicieni isteţi,

Petre Roman, Dolănescu,

Şi Segiu Nicolaescu,

Fete mândre baletiste

Cântăreţi, artişti, artiste...

Personaje talentate

Sparg baloane, speriate!

Antonică Pasarelli

Găteşte precum Boccelli

Şi cântă frumos şi fin

Parc-ar fi Sanda Marin

Îndopându-vă cu orez

De-o s-ajungă toţi... chinezi!

Dragă Dane,

Şapte dane,

De umor, nu de karate

Telefoane deşiuchiate,

şi pe sârmă cinci dănuţi

Aş vrea tare să nu uiţi

Că emisiunea ta

Ne descreţeşte fruntea

Chiar aici la antipozi

La bunici, părinţi şi plozi!

Te-aşteptăm cu nerabdare

Săptamâna viitoare!

GHIOCEI DE ’NTÂI APRIL

(Unei poete pierdute

în spaţiul virtual al internetului)

Iubito ţi-aş trimite-n dar
Toţi ghioceii care-apar
Şi florile de pe câmpii
Dar unde eşti, dece nu vii?

Tu spusu-mi-ai că vei veni
Aici la mine, într-o zi...
Şi eu crezut-am pe moment
Ca un naiv adolescent...

Eu simt ca tu mă-nşeli, şi-s trist,
Cu alţi poeţi de pe Romlist
şi-o „jumătate masculină",
Şi tot tu zici că mi-s de vină?

Ei, dacă tu-ai binevoi
S-apari pe-acilea într-o zi
Eu generos ţi-aş oferi
Toată marfa din florării!

Dar pân-atunci, ce pot să zic
Tac-tac şi nu mai zic nimic...
Căci ghioceii dacă-i vrei
Să vii la mandea să îi iei!

Versuri alese, gând frumos,
Tot ce ţi-am scris, e serios
În ziua de întâi april!
Al dumitale, prea umil...

DUEL POETIC

Cu bolovanu’n lac

(Pseudofabulă dedicată lui G. Roca

de scriitorul Costel Baboş)

Privesc frumoasa lună

Căzută parcă-n lac

Şi văd un tip cu coarne

Ce seamănă cu-un drac!

Îmi face semne-ntruna,

Aş spune amicale,

Şi are ochii roşii

Ca două portocale.

- Ce faci, îi strig, matale,

Pe fundu-acestui iaz

Ce pute a mocirlă

A smoală şi a gaz?

- Sunt păzitorul lunei!

Îmi strigă înfundat:

- Coboară de-ţi dă mâna

Şi de te ţii bărbat!”

Dorinţa mă învinge

Călcând pe orgoliul meu

Ma-ncred chiar şi în dracul

Ce şade–n heleşteu.

Şi fascinat de lună,

Îi râd la drac prosteşte

Şi apa face pleosc

Când mă arunc orbeşte.

Iar greul bolovanul

Ce l-am găsit în prund

M-ajută să ajung

Mai repede la fund.

***

Roca la fund!

(Parodie contra-dedicata

lui Costel Baboş)

A ta pseudo-fabúlă

M-a încântat profund

Dar nu-nţeleg Costele

Dece te-ai dat la fund?

Ba ditamai peşcheşu'

Ti-ai pus de gât o rocă,

O piatră, bolovanul

Care-acum te sufocă...

Acolo în adâncuri

Ne-a înecat un drac

Roca şi-un Baboş

Morţi într-un fund de lac!

Cu ce-ţi greşii amice

Ca să mă iei cu tine

În abisale-adâncuri...

Ce naiba nu ţi-e bine?

Efectul lunii pline

Te face somnambul,

Sau poate eşti de viaţă

Plictisit şi sătul?

Dac-ai găsit prin prunduri

Pietre şi bolovani

Mai bine joacă-arşice

Sau un barbut... pe bani!

Mă simt bine la Sydney

Chiar dacă este toamnă

Decât un fund de lac...

Mai bine-un fund de doamnă!

LUI NOSTRADAMUS

(ab absurdum)

Cu un binoclu xenofob

Ascult din nou pădurea

Doar laurii cu flori şi bob

Îmi scot peri albi aiurea.

Afară-i frig şi-i mohorât

Iar clima-i australă

Simt o durere mov în gât

Pe placa mea stradală.

Cămila verde s-a smintit

La stâlpul infamiei

Când ochii lunii au citit

Istoria prostiei.

Piticul roşu şi-a muşcat

Creionul ud de vată

Alaturi pietrele-au crăpat

De-njurături de fată.

O stea din galben univers

Dansa în zori de ziuă

Iar pepenii cu râs pervers

Băteau iar apa-n piuă.

Parlamentarul treaz din nou

Armura şi-o îndreaptă

Spre o drezină cu furou

Ah, ce frumoasa faptă!

Albastru, este alb acum

Ca şi la Copşa Mică

Bătrânu-şi vede-ncet de drum

De-o raţă şi-o furnică.

Iar eu mă duc, mă duc spre cer

Să joc şotron cu-o cioară

De sub perucă nasc şi pier

Trei doamne şi-o vioară.

În catacombe-aud un glas

Precum marea perfidă

Mă uit cu farmece la ceas

Şi vineri la clepshidră.

Lumina de la răsarit

Îmi dă o veste tristă

Îmi plânge umărul rănit

De strofa-mi pesimistă...

George ROCA

Sydney, Australia

(Din volumul: Evadare din spaţiul virtual, Editura Anamarol, Bucureşti, 2009)