Ajunge văicăreala, popor român la arme

Ajunge rugăciunea şi jalbele la poartă,

Nu aştepta pomană când stâncile se sfarmă,

Nu ai de-ales române, tu eşti stăpân pe soartă!

De ce suporţi minciuna şi vorbele deşarte

Când clasa hrăpăreaţă te-a-ngenuchiat cu sila,

Ia sapa şi securea şi singur fă-ţi dreptate,

Nu te sfii să spânzuri în piaţă camarila.

Nu te-amăgi cu vorbe oculte din scriptură,

Biserica şi popa îţi predică de moarte,

Ridică eşafoduri, condamnă impostura,

Ea te ţine de veacuri în neguri fără carte.

Cu rugăciuni la ceruri ei zilnic te îmbată,

Cu vorbe globaliste, cu-o lume fără ţară,

Nu te lăsa sedus de-o vorbă idolatră,

Renunţă să mai duci o viaţă băjenară.

La arme fraţi români cu inima vitează.

Amanetând o ţară la hoarde migratoare

Mai toţi parlamentarii te vând şi te trădează,

Şi pentru tine casa acum e o-nchisoare!

Când ţara e condusă de hoţi şi haimanale,

Când guşti pâinea amară de grâu din altă ţară,

Fă-ţi tancuri din tractoare, din seceră pistoale,

Nu vezi că ne vândură şi Roşia Montană!

Cum justiţia e oarbă vândută pe arginţi,

Cu-armata fără arme plină de generali

Cu preşedinţi de ţară ce par ieşiţi din minţi,

Visteria e goală plină cu şobolani!

La arme fraţi români se ne-rolăm sub arme,

Din optzecinoua-ncoace suntem o colonie,

Ţara-i secătuită, copii ne mor în spasme,

Părem o ţărişoară numai pe o hârtie!

La arme rupeţi lanţuri, spânzuraţi camarila

Nu aşteptaţi zadarnic pe Dumnezeu cu mila!

Virgil Ciucă

Woodhaven, New York,

august 30, 2010