Am cusut în copcii zilele şI nopţile

să reuşească operaţia,

să-ţi fie convalescenţa somn după ploaie,

îngerii să te vegheze cu rândul,

imaculată-n albul nins între pereţi

ca un corcoduş înflorit îintr-o casetă de sticlă

pe care-l privesc invidioşi caişii.

Clipele trec ca o retragere-n casă a melcilor

universul închide-n aşteptare,

moartea fugită din cauza vânătorilor

pe ţancuri îndepărtate-n munţii de piatră.

Te aştept pe coridorul de aer

să-ţi legeni corpul fragil după suferinţă,

ca un lujer scăpat din ghearele îngheţului

înseninându-şi faţa la un soare de vată.