Home Eseu Constantin POPA: TAINA SCRISULUI – SCRIIND CU PENSULA
Constantin POPA: TAINA SCRISULUI – SCRIIND CU PENSULA PDF Print E-mail
User Rating: / 4
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Saturday, 18 August 2012 10:44

 

 

Scrisul pentru mine este un act de completare a ideii exprimate prin culoare. Pictura şi scrisul se îmbină în sprijinul ideii. Scrisul a venit mai târziu... Iar pictura în urma preocupărilor anguasante provocate în principal de „strămutarea” mea în Spania. Desigur, desenam de foarte mic. Chiar înainte să plec de acasă, înspre Spania, pe lânga poeziile lui Eminescu, ca să-mi rămână întipărit mult mai viu peisajul copilăriei, am  luat cu mine și câteva desene facute în creion cu locurile nemuritoare ale inocenţei. Puteam sa iau fotografii, însa pentru mine actul de a desena fiecare detaliu însemna întipărirea acelui detaliu în amintire.

 

Ajuns în Spania am fost supus unei „maturizări forţate”, aceasta dând naştere artei ca „necesitate existenţială”. Într-o perioadă nu foarte lungă singurătatea, frica, revolta faţă de lume, viaţă, Dumnezeu... a prins contur pe pânză. Ulterior, pe foaie. Pentru mine ideea a fost mai importantă decât tehnica, pentru că ideea era cea care mă apăsa cu violenţă. Realitatea impunea pragmatism. Aşadar, studiile mele nu le-am îndreptat înspre artă (decât pentru un an, la Şcoala Municipală de Arte Frumoase Alcoy-Spania), ci înspre istorie pentru a-mi contura o imagine cât mai de ansamblu asupra lumii. În tot acest timp pictam cu patos. Expozițiile nu au întârziat să apară (centrul UNESCO-Alcoy sau centrul cultural „Ovidi Montllor”-Alcoy).

 

O dată cu admiterea la masterul de Istorie Contemporană la UAM Madrid, m-am îndreptat spre capitala Spaniei cu tablourile în „spate” și mult entuziasm. Am expus printr-un program numit  „Red de Arte Joven” susținut de Primăria Madrid. Însă, cel mai important lucru din  această perioadă a fost contactul cu elita culturală românească grupată în jurul „Espacio Niram”. Aici am cunoscut și colaborat cu oameni dedicaţi culturii precum: Romeo Niram, Fabianni Belemuski, Hector Martinez Sanz, Tudor Șerbănescu, Marin Traşcă. Acolo am avut privilegiul să cunosc pe scriitorul Constantin T. Ciubotaru, şi bineînţeles pe scriitorul și jurnalistul George Roca. Colaborarea cu acest spațiu cultural s-a concretizat printr-o serie de expoziţii precum cele de la Institutul Cultural Român din Madrid, Galeria „Nicole Blanco” sau Ambasada României din Madrid. Apoi m-am întors în România. „Şi... România nu mai era la fel!

 

Despre ce pictez/scriu? Despre lucruri care mă preocupă până la angoasă. Nu scriu ca să „explic” tablourile, ci pentru că prin scris pot „cuprinde” complexitatea ideii, imaginea tabloului având rolul de a imortaliza ideea. Tematica abordată este una critică asupra construcțiilor sociale, asupra însăşi „naturii umane” din perspectiva determinismului biologic, genetic, psihic şi social la care este supusă.

 

Pictez/scriu pentru că mă aflu în căutarea adevărului (chiar dacă este relativ şi personal), în căutarea lui Dumnezeu (altul decât construcţia socială numită religie), în căutarea frumosului, simplităţii, bunătăţii din oameni (în care încă mai cred), în căutarea unui scop transcedental al vieţii.

 

Scriu pentru că trebuie redată omului demnitatea ştirbită pe de o parte de nihilism prin afirmarea ideii că suntem nimic, rodul accidentului, iar pe de alta de religie care reduce omul la „cerşetorul” graţiei divine.

 

Scriu având convingerea că moralul trebuie înfăptuit nu în aşteptarea vreunei recompense, ci pentru ca este necesar în procesul de socializare la care suntem obligati să participăm. Scriu pentru că „“natura umană” este victimă a vieţii, şi mă aflu în căutarea dreptaţii, chiar dacă asta înseamnă a fi în „proces” cu Dumnezeu.

 

Cum pictez/scriu? Şi în pictură şi în literatură este nevoie de talent, tehnică și muncă. Însă, peste toate acestea este nevoie de idee, este nevoie de acel ceva care nu te lasă liniştit, care caută „ieşire”. În faţa acestui lucru, cred că esteticul este secundar, putând fi perfecţionat, evident, acolo unde există talent și perseverență. O lucrare are nevoie de emoţie mai mult decât de perfecţiune tehnică.

 

Pentru cine pictez/scriu? În primul rând pentru mine! Ideile mă copleşec şi îşi găsesc „ieșirea” pe pânză. Refuz să consider pictura un hobby, ci mai degrabă ca pe terapie. Scriu pentru că prin scris pot ordona ideile din nebuloasa minţii. Scrisul mă ajută să construiesc sisteme, să privesc lucrurile din perspective diferite, să stabilesc concluzii. Scriu pentru că întrebările nasc alte întrebări, şi este necesară imortalizarea pe hârtie a acestui periplu sublim prin lumea ideilor, pentru a nu mă rătăci. Pictez/scriu și cu dorinţa de a ajunge şi la alții. Şi poate prin ce fac eu să contribui câtuşi de puţin la rezolvarea tainelor din tărâmul ideilor, poate la găsirea unui scop transcedental şi deci, a unei speranţe.

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 359 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 299 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou