Când mi se interzice un lucru, prima reacţie, după accesul de furie, e să caut modalităţile de-a dribla constrângerea. Nu neg că sunt torenţial antisistem, că nu accept dogmele, că nu mă dau în vânt să primesc ideatic nimic de-a gata, la prima strigare. Am pretenţia să nu-mi folosesc scăfârlia ca radar pentru lozinci sau doar pentru fumat. Sau doar pentru sărutat, mâncat ori turnat lichide în stomac. E felul meu de-a mă respecta. Când am chef să beau un coniac, să citesc o carte sau să regulez o femeie- o fac cum îmi vine. Că greşesc, greşesc pe socoteala mea. Singura grijă e să nu le pricinuiesc pocinoace semenilor.

Aşa că, dacă am chef să fumez o marijuana, de ce nu? Dar de ce să ajung în puşcărie dacă sunt prins cu iarbă la mine? Că aşa au stabilit unii? Este corect, când corpul este al meu şi cele aproximativ 90 de kilograme ale sale nu aparţin statului? Sau aparţin şi vestea n-a ajuns până la mine?

Măcar şi din filmele despre vremea prohibiţiei în America, lumea a avut ocazia să afle că interzicerea pilelii a dus la creşterea consumului de alcool. Cu ce s-au ales atunci americanii? Cu gangsteri îmbogăţiţi, cu răpăit de arme pe străzi, cu morţi şi alcoolici să se înspăimânte statisticienii. Este o diferenţă între consumul de alcool şi cel de droguri uşoare? N-o văd. Şi această evidenţă refuză s-o vadă majoritatea guvernelor. Excepţii- Portugalia, Olanda şi Australia.

Spre cinstea lor, o serie de personalităţi au semnat recent un document prin care se cere guvernelor revizuirea politicilor faţă de drogurile considerate ilegale. "Să începem să tratăm dependenţa de droguri ca o temă de sănătate, reducând cererea pentru droguri prin intermediul iniţiativelor educative şi, în loc să le incriminăm, să regularizăm pe cale legală cannabisul", a susţinut  Fernando Henrique Cardoso, fost preşedinte al Braziliei.

Spulberarea tabu-ului incriminării legale a drogurilor uşoare are, până la urmă, în subsidiar moralitatea şi omenia. Nu este corect ca un fumător de marijuana să mucezească în puşcărie şi traficanţii de droguri să cumpere, pe lângă amante siliconate şi yahturi, până şi guverne.

Documentul a fost semnat şi de doi scriitori la care ţin- Carlos Fuentes şi Mario Vargas Llosa. Alături de cuvintele lor, pentru mine, cele ale lui Obama sau ale oricărui alt politician sunt praf pe un drum murdar.

Alexandru Petria