Home Altele Constantin Popa: METAFIZICA (3) - "NAŞTEREA LUMII MATERIALE" 80x60 cm
Constantin Popa: METAFIZICA (3) - "NAŞTEREA LUMII MATERIALE" 80x60 cm PDF Print E-mail
User Rating: / 5
PoorBest 
Written by Emilia Danescu   
Monday, 16 July 2012 21:20

 

METAFIZICA (3) – „NAŞTEREA LUMII MATERIALE” 80x60 cm

 

 

Aşa cum am arătat, noi ca fiinţe limitate nu putem cunoaşte decât lumea materială, apărută acum 13,7 miliarde de ani în urma Big Bangului, însă prin intuiţie metafizică, născută din necesitatea de a da sens existenţei, considerăm că lumea materială este produsul creaţiei şi nu al accidentului. Aşa cum am văzut în capitolul anterior, cauza lumii materiale (numită de noi Dumnezeu) ar trebui să fie infinită, necauzată şi creatoare.

 

Aşadar, prin Big Bang a apărut lumea materială, cu Universul, timpul, spaţiul, gravitaţia, legile matematicii şi fizicii, ADN-ul şi diversitatea biologică, viaţa fizică în ansamblul ei, iar creatorul vieţii este Dumnezeu. În sprijinul teoriei Big Bang vine şi „Constanta lui Hubble”, din 1929 prin care s-a demonstrat că Universul este în expansiune. O altă caracteristică esenţială a Universului este că a avut un început şi va avea un sfârşit, deci nu este veşnic. A doua lege a termodinamicii, stipulează că Universul se îndreaptă spre „moarte calorică” demonstrată prin enunţarea  conceptului de ireversibilitate şi „entropie”, care reprezintă o măsură a dezordinii, în sens unic, neputând descreşte. Dacă în prima lege a termodinamicii, numita şi „Legea conservării energiei” se specifica că materia şi energia nici nu se creează, nici nu se distruge, ci se transformă, a doua lege specifică că această transformare înseamnă pierdere calorică, energia transformându-se de la fierbinte către rece, într-un proces ireversibil care va duce la „moarte calorica” a Universului. Astfel, se argumentează că timpul este linear, din trecut spre viitor, şi că Universul nu este etern, prin asta demonstrându-se falsitatea concepţiei biblice, care afirmă că Pământul va fi restaurat devenind „Noul Ierusalim” etern. Aşadar, este imposibil ca viaţa viitoare veşnică (asa cum este ilustrată in Biblie, Isaia 66, 22-24) să fie într-un univers material, pentru că atâta timp cât timpul este linear, nu se poate vorbi de eternitate, condiţia primordială a infinitului fiind lipsa timpului şi a spaţiului.

 

De-a lungul istoriei au existat patru explicaţii principale asupra apariţiei vieţii si omului: creaţionismul, evoluţionismul, design inteligent, şi evoluţionismul teist.

 

Creaţionismul 

reprezintă un concept (nu se poate considera ca teorie, pentru că nu are o bază ştiinţifică demonstrabilă) comun tuturor religiilor importante precum mozaismul, creştinismul şi islamismul (numite si Abrahamice), pornind de la ideea existenţei unui Dumnezeu perfect care a creat voit si conştient Universul, viaţa având un scop bine definit, salvarea celor care cred în Dumnezeu. Conceptul este întâlnit şi în religiile orientale. Există diferite puncte de vedere în privinţa raportării la creaţionism. Pe de o parte creaţionismul special, sau creaţionismul biblic, literal, care afirmă că lumea a fost creată în şase zile literale, aşa cum se găseşte scris în cartea Geneza. Pe de altă parte teoria zilei-ere (sau a celor şapte ere geologice) susţine că zilele din Geneza nu sunt literale, Dumnezeu creând lumea nu în şase zile, ci în şase ere. O altă teorie asupra Creaţionismului este şi cea a hiatului, care susţine că între primele două versete din Geneza capitolul 1 există un „hiatus”(gol), adică o pauză de milioane de ani, Dumnezeu creând pământul perfect, însă devenind pustiu şi gol în urma apariţiei păcatului, care ar fi fost înaintea căderii în păcat a lui Adam. Erele geologice (şi deci, viaţa biologică, susţinându-se că a existat o creaţiune înainte de Adam) sunt plasate în intervalul dintre cele două versete, sfârşitul erelor geologice fiind provocat de un cataclism (aşa explicându-se dovezile paleontologice, cum ar fi fosilele de dinozaur), precum răzvrătirea lui Lucifer şi aruncarea lui pe Pământ. Potrivit acestei idei Lucifer se afla pe Pământ înainte de creaţia biblică de şase zile. O altă formă a creaţionismului este creaţionismul progresiv care susţine că Dumnezeu a creat Universul, şi de-a lungul a milioane de ani a dat naştere la forme de viaţă din ce în ce mai complexe, ajungându-se la formele de viaţă actuale. În timp ce teoria zilei-eră, a hiatului şi creaţionismul progresiv se grupează în jurul teoriilor „Old Earth Creationism” susţinând că vârsta Pământului este de milioane de ani, cea a creaţionismului special este cea a „Young Earth Creationism”, considerând că vârstă pământului este de aproximativ 10.000 de ani.

 

Evoluţionismul 

este teoria conform căreia viaţa a apărut în urma evoluţiei biologice, prin variaţie, reproducere şi selecţie, având la bază două mecanisme majore, pe de o parte „selecţia naturală”- procesul care face ca acele caractere ereditare care sunt mai propice supravieţuirii şi reproducerii, să devină mai răspândite în cadrul unei populaţii, iar pe de alta „mutaţia genetică”, un proces independent, aleatoriu care produce schimbări în cadrul unei populaţii. Biologii evoluţionişti, chiar înainte de Darwin, plecând de la paleontologie şi biodiversitatea formelor de viaţă existente, au ajuns la concluzia că speciile se modifică în timp. Însa, mecanismele care dirijează aceste schimbări (microevoluţie care duce la macroevoluţie, prin selecţie naturală şi mutaţie genetică) au fost specificate de Darwin în Originea speciilor, publicată în 1859. În anii 1930 teoria darwinistă fuzionează cu „Legile lui Mendel” privind ereditarea, rezultând „Teoria sintetică a evoluţiei”.

 

Din punct de vedere filosofic există mai multe opinii privind evoluţionismul, precum tipurile de evoluţionism materialist - ateist, deist, panteist şi teist. În timp ce evoluţionismul ateist îl exclude absolut pe Dumnezeu din apariţia vieţii şi a omului, considerând că viaţa a apărut in urma accidentului, cel deist consideră că Dumnezeu a creat Universul şi mecanismele necesare apariţiei vieţii, însa s-a retras, lăsând ca aceste mecanisme să funcţioneze independent, cel panteist, specific religiilor din Orient, consideră că natura şi Dumnezeu sunt tot una, întrepătrându-se, iar cel teist, asemănător cu cel deist, consideră că Dumnezeu este în spatele Big Bangului şi al evoluţiei, însă totodată dându-i vieţii un scop.

 

Design inteligent 

susţine că viaţa a apărut şi s-a dezvoltat sub îndrumarea lui Dumnezeu, nu prin procese indirecte, precum „selecţia naturală”, având ca argumente complexitatea ireductibilă, complexitatea specifică şi principiul antropic. Aşadar, nu selecţia naturală a făcut schimbările din lumea biologică ci Dumnezeu, care a intervenit şi intervine atât la nivel global cât şi personal. Partizanii designului inteligent susţin că aceasta este o teorie ştiinţifică, încercând să redefinească ştiinţa şi educaţia. Comunitatea ştiinţifică cataloghează designul inteligent ca drept pseudoştiinţă.

 

Evoluţionismul teist

este o formă de creaţionism proevoluţie, care consideră că există un creator şi un scop, diferenţiindu-se de designul inteligent prin faptul că acceptă teoriile ştiinţifice referitoare la apariţia vieţii, considerând totodată că Dumnezeu a utilizat teoria sintetică a evoluţiei pentru a aduce la viaţă Universul şi omul. Evoluţia teistă se diferenţiază de Creaţionismul evolutiv doar în teologie. Consideră că omul a primit natura spirituală, iar în ce priveşte crearea „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu” nu se referă la natura fizică, dat fiind că omul are anatomia asemănătoare cu cea a mamiferelor şi genetic este înrudit în proporţie de 99% cu primatele, ci la faptul că omul a primit natura spirituală, raţiunea şi liberul arbitru.

 

Am văzut până acum că există puncte de vedere diferite asupra apariţiei vieţii, şi dacă mai înainte am stabilit că din necesitatea de a da sens existenţei considerând că nu am apărut din cauza accidentului, şi deci, excluzând evoluţionismul ateist, va trebui să stabilim în ce măsură ne putem raporta la Dumnezeu fără să facem excepţie de la evidenţele ştiinţifice precum teoria Big Bang sau evoluţionism. Creaţionismul special se opune evident ştiinţei, chiar a evidenţelor incontestabile (precum arheologia, sau paleontologia), şi la o analiză profundă a cărţii Geneza, are carenţe de natură logică precum: în ziua întâi a creaţiunii se vorbeşte despre lumina care desparte ziua de noapte, însă soarele, luna şi stelele au fost create în ziua a patra; pe de altă parte în Geneza 1.28 făcându-se referire la Adam şi Eva se spune: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi Pământul, şi supuneţi-l", întrebarea care se naşte fiind: cum se puteau înmulţi fără să existe moarte (pentru că moartea apare, după relatarea Bibliei, în urma căderii în păcat, adică post creaţiune) şi fără să existe problema demografică a suprapopulării, ţinând cont că viaţa a apărut pe o planetă foarte mică (prin comparaţie, steaua R136a1, este de 300 de ori mai mare decât soarele, iar soarele la rândul lui este mai mare decât Pământul de 109 ori) şi în proporţie de 70,8% acoperit de apă.

 

O altă obiecţie adusă creaţionismului special este şi existenţa lanţului trofic, al ecosistemului aşa cum îl cunoaştem, care demonstrează că lumea biologică are la bază lupta pentru supravieţuire, lucru care nu se regăseşte în săptămâna creaţiei biblice, unde totul era perfect, întrebarea fiind: când au fost creaţi prădătorii, de unde s-au ivit sistemul digestiv carnivor, colţii, ghearele, masa musculară etc?, iar răspunsul venit din partea creaţioniştilor fundamentalişti, precum că natura s-a modificat în urma căderii în păcat nu are nici o susţinere logică fără evoluţionism (iar un evoluţionism plecând de la premisa că viaţa nu are mai mult de 10.000 de ani ar fi absurd), iar fără evoluţionism ar fi nevoie de o intervenţie de mari proporţii în creaţie, sau de o a doua creaţie, de data aceasta a ecosistemului cunoscut, lucru pe care nu îl regăsim în Biblie.

 

O altă obiecţie adusă interpretării literale a Genezei este şi asemănarea relatării biblice cu mitologia sumeriană, dealtfel naturală ţinând cont de faptul că influenţa culturilor superioare mesopotamiene precum cea sumeriană, acadiană, babiloniană sau asiriană, care au dominat regiunea, se restrânge la culturile adiacente, precum cea iudaică. Astfel, Enuma Elish, poemul babilonian al creaţiei, datând din 1200 i.Hr, are multe similitudini cu Geneza Biblica precum crearea Evei, paralelism cu zeiţa Nin-ti (femeia coastei), creată din coasta lui Enki (creatorul oamenilor); expulzarea din Grădina Edenului; potopul universal, locul biblicului Noe fiind luat de eroul sumerian Ziusudra; construirea Turnului lui Babel, prin construirea lui Babilum, un zigurat dedicat iniţial lui Enlil (unul din cei patru zei sumerieni, alături de Anu, Enki si Ninhursaq), apoi lui Marduk (care începând cu epoca regelui Hammurabi, devine zeul suprem al panteonului babilonian). Cu toate criticile care pot fi aduse cărţii Geneza, relatarea biblică a contribuit substanţial la progresul umanităţii, prin evidenţierea monoteismului într-o perioadă dominată de un politeism mistic în care omul exista doar pentru a-i sluji pe zei.

 

Aşadar, evoluţionismul teist pare a răspunde cel mai bine nevoilor de împăcare a ideii de Dumnezeu cu ştiinţa si evidenţele necontestabile.

 

Constantin POPA

1 iulie 2012

---------------------------------------------

Seria „Condiţia umană” este împărţită în: „Hazardul şi naşterea angoasei” şi „Metafizica”. Aceasta divizare sugerează faptul că în timp ce în prima parte se stabilesc problemele existenţei umane, în partea a doua se încearca cautarea raspunsului şi sensului existenţei, pentru asta fiind nevoie de introspecţie în Metafizică.

 

„Metafizica” este o serie de şase tablouri, făcând parte din „Condiţia umană”. Este încercarea de a da un răspuns la problemele apărute în Hazardul şi naşterea angoasei, şi anume lipsa sensului existenţei, lipsa vreunui control transcedental asupra vieţii (providenţă) şi a determinismului genetic, biologic, psihologic şi social. Metafizica în viziunea lui Constantin Popa este necesară pentru a da un altfel de răspuns decât cele propuse de nihilism şi religie, care au „dezbrăcat” omul de demnitate, reducându-l sau la accident sau la “cerşetorul” graţiei divine. Metafizica este limitată, şi Constantin Popa nu încearcă să faca o introspecţie în incognoscibil, în Absolut sau Dumnezeu, ci încearcă să înţeleagă cum aceste concepte (pe care chiar dacă nu le putem cunoaşte, le putem intui) pot ajuta la eliberarea din lanţurile angoasei prin enunţarea unui scop al existenţei.

 

***

Artistul Constantin Popa s-a născut în comuna dâmboviţeană Runcu în 1979, schimbând în 2001 decorul inocenţei cu cel al eforturilor pentru integrare în provincia spaniolă Alicante. Anii petrecuţi în stadiul tranziţiei au insemnat o perioadă de puternică preocupare filosofică, de gestaţie artistică, dând naştere pe panză unei fuziuni între artă şi filosofie. Studiază pentru un an pictura la Scoala Municipală de arte frumoase- Alcoy. In 2005 decide să studieze Istoria Universală la Universitatea Ovidius din Constanţa, aprofundând domeniul de studii în cadrul Universitaţii Autonome din Madrid, unde studiază masterul de Istorie Contemporană. Astfel mutarea în Madrid îl aduce în contact cu elita culturală romanească, concentrată în jurul Espacio Niram. Pe parcursul anilor, aşa cum artistul a aratat în expoziţii ca cele din sediul UNESCO Alcoy, galeria Nicole- Blanco, Institutul Cultural Român - Madrid, sau Ambasada României din Madrid, ideile prind conturul culorii într-un mod ce nu te poate lăsa fără întrebări. Din acest sincretism de talent, sentimente, framântare şi vopsea, apare ultima serie a artistului, „Condiţia umană”. Seria dă formă sistemului filozofic pe care Constantin Popa l-a conceput ca raspuns la intrebarile născute din confruntarile cu existenţa. Fiecare tablou ilustrează un concept filosofic, provocând la gândire aşa cum se va observa în continuare.(George ROCA, Rexlibris Media Group, Sydney, 2012)

 

 

 

Comments  

 
0 #1 Horga Mihai 2012-07-17 07:01
O tema absolut existentiala, fara raspuns
Se poate raspunde la intrebarea:
-Ne putem imagina ca universul nu ar fi
existat, ca nu ar fi fost NIMIC,NIMIC...?
Quote
 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 172 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 279 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou